epoca sf [At: (a. 1778) BV II 227 / A: shi epok / V: (inv) ~oha (ivr) ~ohi / Pl: ~oci (inv) ~oce / E: fr époque ngr ἐποχή] 1 Perioada de timp in dezvoltarea istoriei sau a unui domeniu de activitate marcata de un eveniment istoric cultural shtiintzific etc. important de o personalitate sau caracterizata printro trasatura dominanta. 2 (D. costume mobilier etc; ila) De ~ Care este executat respectanduse stilul caracteristic unei anumite perioade din trecut. 3 (Ie) A face ~ A se impune la un moment dat sau a marca o moda. 4 (Pex) Durata a unei actziuni situatzii etc. 5 (Pex) Totalitate a persoanelor care traiesc in aceeashi perioada de timp sau care apartzin aceleiashi generatzii. 6 (Pex) Totalitate a evenimentelor actziunilor situatziilor etc. care apartzin unei anumite perioade de timp. 7 Perioada (lunga) a timpului de fatza sau despre care se vorbeshte. 8 Moment din viatza sau activitatea unui individ determinat prin una sau mai multe fapte intamplari situatzii etc. particulare. 9 Interval de timp (nedeterminat). 10 (Determinat de un adjectiv posesiv care indica apartenentza) Perioada lunga de timp raportata la o generatzie. 11 Perioada de timp favorabila afirmarii uneia sau mai multor persoane. 12 (Inv) Perioada de timp care corespunde unui stadiu de dezvoltare a unui organism Si: etapa faza. 13 (Spc) Varsta. 14 Moment in care se repeta periodic acelashi lucru in aceleashi conditzii. 15 (Inv) Punct fix shi determinat in timp. 16 Eveniment marcant care serveshte k punct de plecare pentru o cronologie particulara Si: era. 17 (Spc) Subdiviziune a timpului geologic mai mica decat perioada careia i corespunde in spatziu o serie de straturi. 18 (Inv; pgn) Era. 19 (Fin) Zi de deschidere a unui cont de la care incepe calcularea profitului (pana la scadentza). corectata

EPÓK epoci s. f. 1. Perioada in dezvoltarea istoriei sau a unui domeniu de activitate care se deosebeshte de celelalte prin anumite evenimente caracteristice remarcabile. Leninismul este marxismul epocii noastre steagul luptei pentru comunism. SCINTEIA 1953 nr. 2562. Pentru crearea unei intregi linii a actziunii rolului e necesara o cunoashtere amanuntzita a piesei a epocii a vietzii. V. ROM. februarie 1952 13. Inca inainte de 1290 epoca cind cronicile shi hrisoavele pun venirea Radului Negru v. se aflau printzi romini. BALCESCU O. I 136. ◊ Costum de epoca = imbracaminte caracteristica unei perioade din trecut. ◊ Expr. (Prin exagerare) A face epoca = a atrage atentzia a face vilva a se impune (la un moment dat). 2. Timp vreme (in care se repeta periodic acelashi lucru in aceleashi conditzii). Epoca insamintzarilor. ▭ SHi zilele treceau. Epoca negurilor in delta sosise. BART E. 386. 3. Subdiviziune a unei perioade geologice. Au fost descoperite vase de ceramica din a doua epoca a fierului. CONTEMPORANUL S. II 1954 nr. 384 5/6. Accentuat shi: época. Pl. shi: (invechit) epoce (GHEREA ST. CR. II 294 EMINESCU O. I 140). Varianta: (invechit) epóha (RUSSO S. 73 ALECSANDRI T. 1035 NEGRUZZI S. I 275) s. f.

ÉPOCA s.f. 1. Perioada interval de timp din istorie marcat prin anumite evenimente importante. ◊ A face epoca = a marca o moda a lasa o amintire durabila. 2. Timp moment vreme (cand se repeta ceva periodic la aceleashi conditzii). 3. Subdiviziune a unei ere geologice. [Pl. ci ce var. epoha s.f. / < fr. époque it. epoca cf. gr. epoche timp de oprire].

ÉPOCA s. f. 1. perioada din istorie marcata prin anumite evenimente shi trasaturi specifice importante. ♦ a face ~ = a se impune la un anumit moment a lasa o amintire durabila. 2. timp moment vreme (cand se repeta ceva periodic). 3. subdiviziune a unei perioade geologice. (< fr. époque gr. epokhe)

ÉPOCA ~ci f. 1) Perioada de timp din dezvoltarea istorica a omenirii sau a universului marcata de anumite evenimente importante sau caracterizata printro anumita stare de lucruri; era. ~k bronzului. 2) Timp marcat de un anumit eveniment sau de anumite fenomene caracteristice care se repeta cu regularitate. 3) Subdiviziune a timpului geologic mai mica decat perioada din care consta istoria Pamantului. [G.D. epocii] /<fr. époque

epoca f. punct determinat in istorie moment cand s’a produs un fapt remarcabil: epoca slavismului (12901633) sau a grecismului (16331821) in istoria romana.

*época shi epók f. pl. ĭ e (vgr. epohé; fr. époque it. época). Punct fix in istorie. Data moment insemnat: epoca slavizmuluĭ (12901633) shi a grecizmuluĭ (16331821) in istoria Romanilor. A face época a fi insemnat (ilustru) shi a lasa o vie amintire. Geol. Virsta ev lung spatziŭ de timp: época triasica jurasica cretacee.

epoha sf vz epoca

epohi sf vz epoca

EPÓHA s. f. v. epoca.

EPÓHA s.f. v. epoca.

época s. f. g.d. art. épocii; pl. époci

época s. f. g.d. art. épocii; pl. époci

epok

epok ci.

ÉPOCA s. 1. v. perioada. 2. v. era. 3. v. ani. 4. v. eon.

EPOCA s. 1. interval perioada ragaz rastimp spatziu timp vreme (pop.) raspas soroc (inv. shi reg.) seama (inv.) zastimp (grecism inv.) protesmie. (Intro ~ de un secol.) 2. era perioada (livr.) ev. (O noua ~ in istoria omenirii.) 3. ani (pl.) perioada timp vreme. (~ copilariei.) 4. (FILOZ.) eon era.

época (époci) s. f. Perioada era. Var. (inv.) epoha epohi. Ngr. ἐποχή (sec. XVII cf. Gáldi 183) shi modern din fr. époque. Der. epocal adj. (memorabil).

EPÓK (< fr. gr.) s. f. 1. Perioada interval de timp din istorie caracterizat prin trasaturi proprii; era (2). Epoca pietrei = cea mai veche (timpurie) shi cea mai indelungata perioada din istoria omenirii care a durat circa un milion de ani; principala materie prima pentru confectzionarea uneltelor a ustensilelor shi a armelor a fost piatra. In functzie de tehnologia prelucrarii pietrei dar shi de evolutzia modului de asigurare a subzistentzei (dobandire a hranei) shi de perfectzionarea formelor de organizare sociala E.p. se imparte in: E. veche a pietrei (= Paleolitic = E. pietrei cioplite pe terit. Romaniei intre c. 1.000.000 shi 10.000/8.000 i. Hr.); E. mijlocie a pietrei (= Mezolitic c. 10.000/8.0006.000 i. Hr.) shi E. noua a pietrei (= Neolitic = E. pietrei shlefuite. c. 6.0003.000 i. Hr.). In Neolitic umanitatea face progrese hotaratoare ashanumita „revolutzie neolitica” trecand de la cules la cultivarea plantelor shi de la vanatoare la creshterea animalelor domestice; totodata incepe folosirea intentzionata a focului pentru producerea (arderea) olariei shi pentru prelucrarea la cald a primelor metale cunoscute existente in natura in stare nativa (aur cupru). E. bronzului (milen. 32 i. Hr.) se caracterizeaza prin aparitzia shi generalizarea metalurgiei bronzului inmultzirea shi diversificarea considerabila a tipurilor de unelte de arme shi podoabe practicarea intensiva a agriculturii shi a creshterii vitelor prin adancirea diferentzierii sociale shi formarea aristocratziei tribale cu o accentuata functzie militara. In domeniul reprezentarilor religioase predomina cultul solar shi ritul incineratziei. In arheologia europeana incepand din secolul trecut sa operat cu diferite periodizari ale E.b. (O. Montelius S. Müller N. Aberg) dar sistemul cronologic cel mai larg utilizat ramane cel elaborat in 1902 de savantul german P. Reinecke care imparte aceasta e. in patru perioade (Bronz AD). E. fierului = perioada caracterizata prin introducerea shi generalizarea folosirii fierului (in Europa incepand din sec. 12 i. Hr.) cu efecte revolutzionare in domeniul confectzionarii uneltelor shi armelor shi in productzia de marfuri comertz dezvoltarea structurilor sociale shi politice. Se subimparte in: prima E. a f. (Hallstatt) shi a doua E. a f. (La Tène/Latène). Trecerea de la prima la cea dea doua este consecintza impactului civilizatziei elenice (respectiv elenoetrusce) asupra populatzilor europene „barbare” (celtzi iliri traci getodaci scitzi germani) shi a expansiunii celtice atat spre vestul cat shi spre estul continentului. Sfarshitul E.f. este marcat fie de cucerirea romana (Dacia in 106 d. Hr.) fie de puternica raspandire a influentzelor civilizatziei romane in spatziul „barbar” de la nord de limesul renanodanubian. ◊ Expr. A face epoca se spune despre un eveniment care prin importantza sau faima sa lasa o amintire durabila. 2. Timp moment (in care se repeta periodic in aceleashi conditzii un proces un fenomen o activitate). 3. (GEOL.) Subdiviziune de ordinul al treilea din istoria geologica a Pamantului; i corespunde in spatziu din punct de vedere stratigrafic seria. ◊ E. glaciara = parte a Cuaternarului corespunzatoare Paleoliticului in timpul caruia sau succedat mai multe faze de clima rece shi umeda care au determinat formarea marilor calote glaciare shi a marilor ghetzari montani. Dupa unii autori a durat 500.000 ani individualizanduse patru faze: Günz Mindel Ris Wüurm. E. metalogenetica = interval de timp favorabil formarii shi acumularii de minerale utile caracterizat prin interdependentza dintre orogeneza shi magmatism (ex. e. precambriana e. caledoniana e. chimerica e. alpina).

EPOCA cotidian al Partidului Conservator aparut la Bucureshti intre 1885 shi 1918 cu intreruperi fondat de Nicolae (Nicu) Filipescu. Rol important in promovarea principiilor shi actziunilor Partidului Conservator; a avut un mare ecou in opinia publica a vremii. Printre colaboratori: T. Maiorescu B. SHt. Delavrancea Gr. Paucescu Gr. Ventura I.L. Caragiale Al. Vlahutza sh.a.

Epoca de Aur expr. (iron.) anii 19801989 ai dictaturii comuniste in Romania marcatzi de cea mai drastica scadere a nivelului de trai.