EPÓK (< fr. gr.) s. f. 1. Perioada interval de timp din istorie caracterizat prin trasaturi proprii; era (2). Epoca pietrei = cea mai veche (timpurie) shi cea mai indelungata perioada din istoria omenirii care a durat circa un milion de ani; principala materie prima pentru confectzionarea uneltelor a ustensilelor shi a armelor a fost piatra. In functzie de tehnologia prelucrarii pietrei dar shi de evolutzia modului de asigurare a subzistentzei (dobandire a hranei) shi de perfectzionarea formelor de organizare sociala E.p. se imparte in: E. veche a pietrei (= Paleolitic = E. pietrei cioplite pe terit. Romaniei intre c. 1.000.000 shi 10.000/8.000 i. Hr.); E. mijlocie a pietrei (= Mezolitic c. 10.000/8.0006.000 i. Hr.) shi E. noua a pietrei (= Neolitic = E. pietrei shlefuite. c. 6.0003.000 i. Hr.). In Neolitic umanitatea face progrese hotaratoare ashanumita „revolutzie neolitica” trecand de la cules la cultivarea plantelor shi de la vanatoare la creshterea animalelor domestice; totodata incepe folosirea intentzionata a focului pentru producerea (arderea) olariei shi pentru prelucrarea la cald a primelor metale cunoscute existente in natura in stare nativa (aur cupru). E. bronzului (milen. 32 i. Hr.) se caracterizeaza prin aparitzia shi generalizarea metalurgiei bronzului inmultzirea shi diversificarea considerabila a tipurilor de unelte de arme shi podoabe practicarea intensiva a agriculturii shi a creshterii vitelor prin adancirea diferentzierii sociale shi formarea aristocratziei tribale cu o accentuata functzie militara. In domeniul reprezentarilor religioase predomina cultul solar shi ritul incineratziei. In arheologia europeana incepand din secolul trecut sa operat cu diferite periodizari ale E.b. (O. Montelius S. Müller N. Aberg) dar sistemul cronologic cel mai larg utilizat ramane cel elaborat in 1902 de savantul german P. Reinecke care imparte aceasta e. in patru perioade (Bronz AD). E. fierului = perioada caracterizata prin introducerea shi generalizarea folosirii fierului (in Europa incepand din sec. 12 i. Hr.) cu efecte revolutzionare in domeniul confectzionarii uneltelor shi armelor shi in productzia de marfuri comertz dezvoltarea structurilor sociale shi politice. Se subimparte in: prima E. a f. (Hallstatt) shi a doua E. a f. (La Tène/Latène). Trecerea de la prima la cea dea doua este consecintza impactului civilizatziei elenice (respectiv elenoetrusce) asupra populatzilor europene „barbare” (celtzi iliri traci getodaci scitzi germani) shi a expansiunii celtice atat spre vestul cat shi spre estul continentului. Sfarshitul E.f. este marcat fie de cucerirea romana (Dacia in 106 d. Hr.) fie de puternica raspandire a influentzelor civilizatziei romane in spatziul „barbar” de la nord de limesul renanodanubian. ◊ Expr. A face epoca se spune despre un eveniment care prin importantza sau faima sa lasa o amintire durabila. 2. Timp moment (in care se repeta periodic in aceleashi conditzii un proces un fenomen o activitate). 3. (GEOL.) Subdiviziune de ordinul al treilea din istoria geologica a Pamantului; i corespunde in spatziu din punct de vedere stratigrafic seria. ◊ E. glaciara = parte a Cuaternarului corespunzatoare Paleoliticului in timpul caruia sau succedat mai multe faze de clima rece shi umeda care au determinat formarea marilor calote glaciare shi a marilor ghetzari montani. Dupa unii autori a durat 500.000 ani individualizanduse patru faze: Günz Mindel Ris Wüurm. E. metalogenetica = interval de timp favorabil formarii shi acumularii de minerale utile caracterizat prin interdependentza dintre orogeneza shi magmatism (ex. e. precambriana e. caledoniana e. chimerica e. alpina).