EPÓK epoci s. f. 1. Perioada in dezvoltarea istoriei sau a unui domeniu de activitate care se deosebeshte de celelalte prin anumite evenimente caracteristice remarcabile. Leninismul este marxismul epocii noastre steagul luptei pentru comunism. SCINTEIA 1953 nr. 2562. Pentru crearea unei intregi linii a actziunii rolului e necesara o cunoashtere amanuntzita a piesei a epocii a vietzii. V. ROM. februarie 1952 13. Inca inainte de 1290 epoca cind cronicile shi hrisoavele pun venirea Radului Negru v. se aflau printzi romini. BALCESCU O. I 136. ◊ Costum de epoca = imbracaminte caracteristica unei perioade din trecut. ◊ Expr. (Prin exagerare) A face epoca = a atrage atentzia a face vilva a se impune (la un moment dat). 2. Timp vreme (in care se repeta periodic acelashi lucru in aceleashi conditzii). Epoca insamintzarilor. ▭ SHi zilele treceau. Epoca negurilor in delta sosise. BART E. 386. 3. Subdiviziune a unei perioade geologice. Au fost descoperite vase de ceramica din a doua epoca a fierului. CONTEMPORANUL S. II 1954 nr. 384 5/6. Accentuat shi: época. Pl. shi: (invechit) epoce (GHEREA ST. CR. II 294 EMINESCU O. I 140). Varianta: (invechit) epóha (RUSSO S. 73 ALECSANDRI T. 1035 NEGRUZZI S. I 275) s. f.