EDUCÁTZIE s. f. 1. Fenomen social fundamental de transmitere a experientzei de viatza a generatziilor adulte shi a culturii catre generatziile de copii shi tineri abilitarii pentru integrarea lor in societate. 2. Cunoashterea bunelor maniere shi comportarea in societate conform acestora. ◊ Loc. vb. A face educatzie cuiva = a educa pe cineva. ◊ Educatzie fizica = ansamblu de exercitzii corporale practicate in shcoli shi universitatzi destinat intretzinerii calitatzilor fizice ale organismului. [Var.: (inv.) educatziúne s. f.] Din fr. éducation lat. educatio onis.

educatzie sf [At: MN (1836) 78¹/₅₅ / V: (inv) ~iune (ivr) ~ione ~ation sn ducatzione / Pl: ~i / E: fr éducation it educazione lat educatio onis] 1 Ansamblu de metode shi de masuri aplicate sistematic (shi in cadru organizat) cu scopul formarii shi dezvoltarii insushirilor intelectuale morale fizice etc. ale copiilor ale tineretului sau ale oamenilor ori ale colectivitatzilor umane. 2 (Proces de) influentzare sistematica (shi in cadru organizat) a formarii shi dezvoltarii insushirilor intelectuale morale fizice etc. ale copiilor ale tineretului sau ale oamenilor ori ale colectivitatzilor umane prin educatzie (1) Si: educare (1). 3 Rezultat al activitatzii de educatzie (2). 4 (Is) ~ fizica Ansamblu de masuri care au k scop asigurarea dezvoltarii fizice armonioase a copiilor a tineretului a oamenilor intarirea sanatatzii formarea shi perfectzionarea cunoshtintzelor priceperii shi deprinderilor de mishcare necesare atat pentru munca cat shi pentru activitatea sportiva. 5 (Ias) Disciplina de invatzamant avand drept obiect educatzia (4) fizica. 6 (Rar ias) SHcoala superioara de gimnastica shi sport. 7 (Inv; cdp fr maison d’éducation; is) Casa de ~ Institutzie de invatzamant. 89 (Ilv) A (se) face ~ia cuiva A (se) educa (1). 10 Cunoashtere shi practicare a regulilor de convietzuire sociala. 11 Comportare civilizata in societate. 12 Buna creshtere. 13 (Inv; d. oameni; ila) De ~ Manierat. 14 (Rar) Arta de a creshte anumite animale Si: domesticire dresaj. 15 Dezvoltare metodica a unei facultatzi a unui organ etc. Si: exercitziu. 16 Rezultat al educatziei (15) Si: deprindere.

EDUCÁTZIE educatzii s. f. Ansamblu de masuri aplicate in mod sistematic in vederea formarii shi dezvoltarii insushirilor intelectuale morale sau fizice ale copiilor shi ale tineretului sau p. ext. ale oamenilor ale societatzii etc.; rezultatul acestei activitatzi pedagogice; buna creshtere comportare civilizata in societate. ◊ Loc. vb. A face educatzie cuiva = a educa pe cineva. ◊ Educatzie fizica = ansamblu de masuri care au k scop asigurarea dezvoltarii fizice armonioase a oamenilor intarirea sanatatzii formarea shi perfectzionarea cunoshtintzelor priceperii shi deprinderilor de mishcare necesare atat pentru munca cat shi pentru activitatea sportiva. [Var.: (inv.) educatziúne s. f.] Din fr. éducation lat. educatio onis.

EDUCÁTZIE s. f. Influentzare sistematica shi conshtienta a dezvoltarii intelectuale morale sau fizice a copiilor shi a tineretului; totalitatea metodelor folosite in vederea acestei activitatzi pedagogice; creshtere buna creshtere; p. ext. (adesea urmat de determinari) indrumare ajutor dat pentru creshterea nivelului ideologic profesional cultural. La baza conceptziei regimului de democratzie populara asupra invatzamintului asupra educatziei tineretului sta nu cultul mortzii ci cultul vietzii cultul muncii creatoare cultul luptei dirze pentru fericirea poporului. GHEORGHIUDEJ ART. CUV. 456. Imi expune parerile ei sanatoase in privintza educatziei copiilor. CARAGIALE O. II 164. ◊ Expr. A face educatzia cuiva = a educa (pe cineva). Acu de cind sa facut baiat mare trebuie sa ma ocup de el; trebuie sai fac educatzia. CARAGIALE O. II 164. ◊ Educatzie comunista = educatzie in spiritul atashamentului fatza de clasa muncitoare shi al internatzionalismului proletar cultivarea in masa de muncitori tzarani shi intelectuali a unei atitudini comuniste fatza de munca fatza de proprietatea socialista. Comsomolul acorda o deosebita atentzie invatzamintului shi educatziei comuniste a tineretului intaririi shi dezvoltarii shcolii sovietice LUPTA DE CLASA 1950 nr. 910 48. Educatzie fizica = dezvoltare armonioasa a calitatzilor fizice ale corpului omenesc prin exercitzii sistematice; totalitatea metodelor folosite in acest scop studierea shi practicarea lor k forma de invatzamint. V. gimnastica sport. Educatzia fizica face parte integranta din educatzia comunista a oamenilor muncii. CONTEMPORANUL S. II 1953 nr. 302 2/1. Urmau educatzia fizica pentru a se face maeshtri de gimnastica. PAS Z. I 262. Varianta: (invechit) educatziúne (pronuntzat tziu) (CARAGIALE O. II 91 ALECSANDRI T. I 262 NEGRUZZI S. I 109) s. f.

EDUCÁTZIE s.f. Educare; influentzare sistematica shi conshtienta a dezvoltarii facultatzilor intelectuale morale shi fizice ale copiilor shi tineretului; totalitatea metodelor folosite in acest scop; (p. ext.) culturalizare ridicare metodica a nivelului ideologic cultural profesional; faptul de a dezvolta facultatzile morale intelectuale shi fizice ale unui om ale unui popor etc. ◊ Educatzie fizica = dezvoltare armonioasa a fizicului prin exercitzii gimnastice. [Gen. iei var. educatziune s.f. / cf. fr. éducation it. educazione lat. educatio].

EDUCÁTZIE s. f. 1. activitate sociala cu caracter fundamental de transmitere a experientzei de viatza a culturii catre generatzii tinere de influentzare sistematica shi conshtienta a dezvoltarii intelectuale morale sau fizice; totalitatea acestei actziuni. 2. buna creshtere buna cuviintza. (< fr. éducation lat. educatio)

EDUCÁTZIE ~i f. Ansamblu de masuri aplicate in mod sistematic shi conshtient in vederea formarii shi dezvoltarii facultatzilor intelectuale morale shi fizice ale oamenilor (in special ale copiilor shi tineretului). ~ in familie. ~ estetica. ◊ ~ fizica ansamblu de masuri care asigura dezvoltarea armonioasa a fizicului prin exercitzii sportive. [G.D. educatziei] /<fr. éducation lat. educatio ~onis

education sn vz educatzie

educatzióne sf vz educatzie

educatziune sf vz educatzie

educaciune sf vz educatzie

EDUCATZIÚNE s.f. v. educatzie.

educatzi(un)e f. 1. desvoltarea facultatzilor fizice intelectuale shi morale; 2. apucaturi din copilarie: buna rea educatzie; 3. cunoshtintza shi practica datinilor sociale: om fara educatzie.

*educatziúne f. (lat. educátio ónis). Creshtere actziunea de a educa de a dezvolta calitatzile fizice intelectuale shi morale: acest om are o buna educatziune. SHtiintza shi practica uzurilor de societate: acest om are o educatziune de salon dar carte multa nu shtie. SHi átzie.

!educatzie (desp. tzie) s. f. art. educatzia (desp. tzia) g.d. art. educatziei; pl. educatzii art. educatziile (desp. tzii) (dar: Ministerul Educatziei s. propriu n. art.)

educátzie (tzie) s. f. art. educátzia (tzia) g.d. educátzii art. educátziei

educátzie s. f. (sil. tzie) art. educátzia (sil. tzia) g.d. art. educátziei

educatzie

EDUCÁTZIE s. 1. instructzie invatzamant invatzatura (inv.) pedeapsa. (Procesul de ~.) 2. educatzie mixta v. coeducatzie. 3. v. educare. 4. educatzie fizica v. gimnastica.

EDUCATZIE s. 1. instructzie invatzamint invatzatura (inv.) pedeapsa. (Procesul de ~.) 2. educatzie mixta = coeducatzie. (~ in shcoala.) 3. creshtere cultivare educare formare (inv.) pedeapsa. (~ tinerei generatzii.)

EDUCATZIE. Subst. Educatzie educatziune (inv.) educare creshtere formare instruire instructzie instructziune pregatire studii shcoala ucenicie. Indrumare indreptare dirijare calauzire povatzuire; dascaleala dascalire dascalitura (rar) dadaceala (fam.) cicaleala cicalire. Sfat povatza povatzuiala (inv.) invatzatura. Buna creshtere educatzie aleasa; bunacuviintza cei shapte ani de acasa politetze. Educabilitate. Pedagogie; pedagogism (rar). Educator pedagog indrumator indrumar (rar) calauzitor preceptor dascal mentor magistru (livr.); povatzuitor sfatuitor sfetnic; invatzator profesor institutor diriginte; meditator guvernor; guvernanta bona dadaca doica manca (reg.) nemtzoaica. Invatzatorime dascalime (pop.). Adj. Educat binecrescut format instruit pregatit cult cultivat. Educativ educator educatzional pedagogic; formativ instructiv. Educabil. Vb. A fi educat (instruit) a avea o educatzie a avea cei shapte ani de acasa. A educa a face educatzie (cuiva) a da (cuiva) educatzie a creshte a da creshtere a forma a instrui a invatza a pregati (pentru viatza). A indruma a indrepta a dirija a calauzi a povatzui a da povetze a sfatui a dascali a dadaci a face pe dadaca. V. cultura cunoashtere elev invatzare pedagog politetze shcoala.