EDUCÁTZIE s. f. 1. Fenomen social fundamental de transmitere a experientzei de viatza a generatziilor adulte shi a culturii catre generatziile de copii shi tineri abilitarii pentru integrarea lor in societate. 2. Cunoashterea bunelor maniere shi comportarea in societate conform acestora. ◊ Loc. vb. A face educatzie cuiva = a educa pe cineva. ◊ Educatzie fizica = ansamblu de exercitzii corporale practicate in shcoli shi universitatzi destinat intretzinerii calitatzilor fizice ale organismului. [Var.: (inv.) educatziúne s. f.] Din fr. éducation lat. educatio onis.