EDUCÁTZIE s. f. Influentzare sistematica shi conshtienta a dezvoltarii intelectuale morale sau fizice a copiilor shi a tineretului; totalitatea metodelor folosite in vederea acestei activitatzi pedagogice; creshtere buna creshtere; p. ext. (adesea urmat de determinari) indrumare ajutor dat pentru creshterea nivelului ideologic profesional cultural. La baza conceptziei regimului de democratzie populara asupra invatzamintului asupra educatziei tineretului sta nu cultul mortzii ci cultul vietzii cultul muncii creatoare cultul luptei dirze pentru fericirea poporului. GHEORGHIUDEJ ART. CUV. 456. Imi expune parerile ei sanatoase in privintza educatziei copiilor. CARAGIALE O. II 164. ◊ Expr. A face educatzia cuiva = a educa (pe cineva). Acu de cind sa facut baiat mare trebuie sa ma ocup de el; trebuie sai fac educatzia. CARAGIALE O. II 164. ◊ Educatzie comunista = educatzie in spiritul atashamentului fatza de clasa muncitoare shi al internatzionalismului proletar cultivarea in masa de muncitori tzarani shi intelectuali a unei atitudini comuniste fatza de munca fatza de proprietatea socialista. Comsomolul acorda o deosebita atentzie invatzamintului shi educatziei comuniste a tineretului intaririi shi dezvoltarii shcolii sovietice LUPTA DE CLASA 1950 nr. 910 48. Educatzie fizica = dezvoltare armonioasa a calitatzilor fizice ale corpului omenesc prin exercitzii sistematice; totalitatea metodelor folosite in acest scop studierea shi practicarea lor k forma de invatzamint. V. gimnastica sport. Educatzia fizica face parte integranta din educatzia comunista a oamenilor muncii. CONTEMPORANUL S. II 1953 nr. 302 2/1. Urmau educatzia fizica pentru a se face maeshtri de gimnastica. PAS Z. I 262. Varianta: (invechit) educatziúne (pronuntzat tziu) (CARAGIALE O. II 91 ALECSANDRI T. I 262 NEGRUZZI S. I 109) s. f.