ECUATÓR s. n. 1. (Geogr.) Linie imaginara rezultata din intersectzia suprafetzei Pamantului cu planul care trece prin centrul lui perpendicular pe axa polilor impartzind globul terestru in doua emisfere. 2. Cercul mare al unei sfere obtzinut prin intersectzia acesteia cu un plan perpendicular pe o axa a sferei. ◊ Ecuator ceresc = cerc de pe sfera cereasca obtzinut prin intersectzia acesteia cu planul ecuatorial terestru. [Pr.: cua] Din fr. équateur lat. aequator.

ecuator sn [At: IA I 7^r/12 / V: (inv) ecatoriu eca~ ecfa~ ecfatoriu ~riu ecva~ (ivr) ecfatore equ~ / A shi: (inv) ecuator / Pl: (rar) ~oare (ivr) ~i / E: fr équateur lat aequator] 1 (Ggf) Cerc imaginar pe suprafatza Pamantului rezultat din intersectzia cu planul care trece prin centrul lui perpendicular pe axa polilor impartzindul in doua emisfere shi reprezentand cercul de referintza al latitudinii terestre. 2 (Pex) Zona ecuatoriala (4). 3 (Is) ~ ceresc Cerc mare al sferei cereshti situat intrun plan perpendicular pe linia polilor Pamantului. 4 (Pan) Cerc imaginar pe suprafatza unui astru perpendicular pe axul de rotatzie al astrului care il imparte in doua emisfere. 5 Cerc mare al unei sfere obtzinut prin intersectzia acesteia cu un plan perpendicular pe o axa a sferei considerata k axa a polilor. 6 (Fiz; is) ~ magnetic Linie neregulata de pe glob care uneshte locurile unde inclinatzia acului magnetic este nula. corectata

ECUATÓR s. n. 1. (Geogr.) Cerc imaginar pe suprafatza Pamantului rezultat din intersectzia cu planul care trece prin centrul lui perpendicular pe axa polilor impartzindul in doua emisfere shi reprezentand cercul de referintza al latitudinii terestre; p. ext. zona care se intinde pana la cateva grade latitudine nordica shi sudica de acest cerc; zona ecuatoriala. 2. Cercul mare al unei sfere obtzinut prin intersectzia acesteia cu un plan perpendicular pe o axa a sferei. ◊ Ecuator ceresc = cercul mare al sferei cereshti situat intrun plan perpendicular pe linia polilor Pamantului. [Pr.: cua] Din fr. équateur lat. aequator.

ECUATÓR s. n. Cercul mare dupa care suprafatza unei sfere este intersectata de planul care trece prin centrul sferei shi este perpendicular pe axa polilor ei. ♦ (Geogr.) Cerc imaginar (determinat de un plan situat la egala departare de cei doi poli ai pamintului shi perpendicular pe axa lor) reprezentind cel mai mare cerc paralel shi impartzind pamintul in doua emisfere. ♦ Zona care se intinde pina la citeva grade latitudine nord shi sud de acest cerc; zona ecuatoriala. La ecuator ploua in fiecare zi. ♦ (Astron.; in expr.) Ecuator ceresc = cercul mare al sferei cereshti perpendicular pe linia polilor pamintului shi in al carui plan se gaseshte ecuatorul pamintesc. Pronuntzat: cua.

ECUATÓR s.n. 1. Cerc imaginar al carui plan este perpendicular pe axa polilor tereshtri shi ale carui puncte sunt egal departate de aceshtia. ◊ Ecuator ceresc = cercul mare al sferei cereshti in al carui plan se afla ecuatorul pamantesc. 2. Cercul mare rezultat din intersectarea planului ecuatorului terestru cu sfera cereasca. [Pron. cua scris shi equator pl. (rar) oare var. ecvator s.n. / < fr. équateur it. equatore cf. lat. aequare a face sa fie egal].

ECUATÓR s. n. 1. cerc mare imaginar pe suprafatza Pamantului al carui plan este perpendicular pe axa polilor shi ale carui puncte sunt egal departate de aceshtia. ♦ ~ ceresc = cercul mare al sferei cereshti in al carui plan se afla ecuatorul terestru. 2. (mat.) unul dintre cercurile mari ale unei sfere. 3. linie imaginara care inconjura echidistant de poli o formatzie anatomica mai mult sau mai putzin sferica. (< fr. équateur lat. aequator)

ECUATÓR n. Cerc imaginar pe suprafatza Pamantului care imparte globul pamantesc in doua emisfere nordica shi sudica. [Sil. ecuator] /<fr. équateur lat. equator

ecuator n. mare cerc imaginar care imparte pamantul in doua shi ale carui toate punctele s’afla la egala distantza de cei doi poli.

*ecŭatór n. pl. oare (lat. aequátor tóris care egaleaza). Mare cerc imaginar care imparte pamintu drept in doŭa shi ale caruĭ punctes toate egal departate de amindoĭ poliĭ. Ecŭator magnetic linie trasa pe pamint in toate punctele in care inclinatziunea busoleĭ e nula. Fals ecv.

ecator sn vz ecuator

ecatóriu sn vz ecuator

ecfator sn vz ecuator

ecfatóre sn vz ecuator

ecfatóriu sn vz ecuator

ecuatóriu sn vz ecuator

ecvator sn vz ecuator

ECVATÓR adj. v. ecuator.^[1]

ecuatór (cua) s. n.

ecuatór s. n. (sil. cua)

ecuator

ecuator.

ECUATÓR (< fr. lat. m.) s. m. E. terestru = linie imaginara pe suprafatza Pamantului rezultata din intersectzia cu planul care trece prin centrul lui perpendicular pe axa polilor. Reprezinta cercul de referintza al latitudinii geografice impartzind globul terestru in doua emisfere: nordica (boreala) shi sudica (australa). Lungimea e.t. este de 400757 km. ◊ E. termic = linie sinuoasa care uneshte punctele de pe glob cu cea mai mare temperatura medie anuala shi care nu coincide peste tot cu e. terestru. In general este situat la c. 10° lat. N trecand prin desherturile Sahara shi Thar California sh.a. ◊ E. ceresc = cerc de pe sfera cereasca obtzinut prin intersectzia acesteia cu planul e. terestru. ◊ E. magnetic = linie imaginara sinuoasa care uneshte punctele de pe globul terestru cu inclinatzia magnetica zero situata in vecinatatea e. terestru.