ECUATÓR s. n. 1. (Geogr.) Linie imaginara rezultata din intersectzia suprafetzei Pamantului cu planul care trece prin centrul lui perpendicular pe axa polilor impartzind globul terestru in doua emisfere. 2. Cercul mare al unei sfere obtzinut prin intersectzia acesteia cu un plan perpendicular pe o axa a sferei. ◊ Ecuator ceresc = cerc de pe sfera cereasca obtzinut prin intersectzia acesteia cu planul ecuatorial terestru. [Pr.: cua] Din fr. équateur lat. aequator.