ECUATÓR s. n. Cercul mare dupa care suprafatza unei sfere este intersectata de planul care trece prin centrul sferei shi este perpendicular pe axa polilor ei. ♦ (Geogr.) Cerc imaginar (determinat de un plan situat la egala departare de cei doi poli ai pamintului shi perpendicular pe axa lor) reprezentind cel mai mare cerc paralel shi impartzind pamintul in doua emisfere. ♦ Zona care se intinde pina la citeva grade latitudine nord shi sud de acest cerc; zona ecuatoriala. La ecuator ploua in fiecare zi. ♦ (Astron.; in expr.) Ecuator ceresc = cercul mare al sferei cereshti perpendicular pe linia polilor pamintului shi in al carui plan se gaseshte ecuatorul pamintesc. Pronuntzat: cua.