DRAGÚTZ A dragutzi e adj. s. m. shi f. 1. Adj. Dragalash frumushel gratzios (k infatzishare sau comportare); iubit drag. ◊ Expr. A fi sau a se arata (adverbial) a se purta dragutz (cu sau fatza de cineva) = a fi amabil binevoitor (cu cineva). ♦ (Substantivat fam.). Termen alintator cu care te adresezi unei persoane iubite sau folosit cand vorbeshti despre o asemenea persoana. 2. S. m. shi f. (Pop.) Iubit ibovnic amant. Drag + suf. utz.

dragutz ~a [At: ANON. CAR. / Pl: ~i ~e / E: drag + utz] 12 a (SHhp) (Cam) drag (2) Si: (pop) draguletz (23) dragulic (12) (reg) dragulash (12) dragulean (12). 3 a Care are o infatzishare shi o comportare placuta Si: dragalash (1) (pop) draguletz (4). 4 a Care atrage prin gratzie gingashie sau farmec (inspirand dragoste) Si: iubit drag (16) scump. 5 a (Ie) A fi (sau a se arata) ~ A fi amabil binevoitor. 6 av (Ie) A se purta ~ A fi amabil. 7 a (Irn; urmat de prepozitzia de) Nastrushnic. 89 smf a Termen alintator cu care cineva se adreseaza unei persoane iubite. 10 a Care produce o impresie placuta. 11 smf (Pop) Iubit. 12 sma (Buc; is) ~u cumetritzii Dans popular nedefinit mai de aproape.

DRAGÚTZ A dragutzi e adj. s. m. shi f. 1. Adj. Dragalash frumushel gratzios (k infatzishare sau comportare); iubit drag. ◊ Expr. A fi sau a se arata (adverbial) a se purta dragutz (cu sau fatza de cineva) = a fi amabil binevoitor (cu cineva). ♦ (Substantivat fam.). Termen alintator cu care te adresezi unei persoane iubite sau folosit cand vorbeshti despre o asemenea persoana. 2. S. m. shi f. (Pop.) Iubit(a) ibovnic(a) amant(a). Drag + suf. utz.

DRAGÚTZ¹ A dragutzi e adj. Dragalash atragator gratzios placut; (cu nota afectiva) iubit scump drag. Totzi faceau haz de dragutza negresa... privita k o minune o ciudatzenie a naturii. BART E. 383. Dragutzii miei fratziori! De nu sar fi induplecat lupul nu iar fi mincat! CREANGA P. 25. Dar mii jele... K dragutzii ochishori Frumushei shi negrishori Or fi de lacrimi izvor. JARNÍKBIRSEANU D. 311. ◊ A fi a se arata sau (adverbial) a se purta dragutz (cu sau fatza de cineva) = a fi gentil amabil curtenitor prevenitor serviabil. SHi chiar frumoasa trebuie sa se arate dragutza In tot ceea ce el doreshte bineintzeles cuviincios. CAMIL PETRESCU T. III 383. (Formula de politetze) Fii (atit de) dragutz shi... = ai bunatatea shi... te rog. ◊ Expr. Dragutz doamne = draga doamne v. drag². Fereshtema dragutzdoamne De gradina cu fragari. JARNÍKBIRSEANU D. 432. ◊ (Adverbial) Nicaieri k acolo nu se petrecea mai dragutz. M. I. CARAGIALE C. 118. ◊ (Substantivat urmat de determinari introduse prin prep. «de») Dragutzul de el! ▭ Stimparindushi setea se puse la o dragutza de umbra la care ai fi shezut saptamini intregi. BOTA P. 30. Sa aduca porumbul shi meiul cu banitza k sashi indestuleze... dragutzele lui de pasari. MACEDONSKI O. III 50. Vine shi dragutza de noapte. RETEGANUL P. I 11. (Ironic) Cind ma lasa de capul mieu faceam citeo dragutza de trebushoara k aceea. CREANGA A. 70. Ii trase o dragutza de palma. RETEGANUL P. IV 11. (Neobishnuit; forma masculina intrebuintzata shi la feminin) Teoi face eu sa iei un dragutz de femeie care nu se mai afla! CREANGA P. 161.

DRAGÚTZ² A dragutzi e s. m. shi f. 1. (Familiar; la vocativ) Termen alintator cu care ne adresam cuiva. Surori! Sintem surori dragutzo! G. M. ZAMFIRESCU M. D. II 66. (Adesea ironic) De nai pofta sa putrezeshti in copac dragutza trebuie sa fii mai darnica. NEGRUZZI S. I 90. ◊ (Invariabil la forma feminina dragutza folosit shi pentru masculin) Te cred dragutza dar sint cam scumpe!... Ai parale? VLAHUTZA O. A. 382. Dragutza daca nu te superi mash ruga... inca un pahar cu apa. CARAGIALE O. II 214. ♦ (Rar) Copil iubit dragalash. Bunele batrine nu se puteau dumeri cum de sint atit de invatzatzi dragutzii lor. NEGRUZZI S. I 6. 2. Iubit(a) ibovnic(a) amorez(a). Vorbeau despre el spunind nu dragutzul nu amorezul ci logodnicul domnishoarei Vasilica. PAS Z. I 309. Cind PrierAlb... a plecat In alte lumi sa caute pierduta lui dragutza A dat lui Priernegru atunci o naframutza. COSHBUC P. II 175. Nici micutza nici naltutza Numai buna de dragutza. ALECSANDRI P. I 91.

dragutz a. dragalash (despre fiintze shi despre lucruri): un dragutz de biciushor CR. ║ m. 1. copil iubit: dragutzul mamei; 2. amorez: dragutzul ei.

dragútz a adj. Dragalash simpatic ĭubit: fatza dragutza. Subst. Amant amanta. Adv. Placut frumos: a scrie dragutz.

dragútz adj. m. s. m. pl. dragútzi; adj. f. s. f. dragútza pl. dragútze

dragútz adj. m. s. m. pl. dragútzi; f. sg. dragútza pl. dragútze

DRAGÚTZ adj. 1. dragalash frumushel (Transilv. shi Bucov.) cinash (fig.) dulce. (Un copil ~.) 2. v. placut. 3. v. agreabil. 4. v. curtenitor.

DRAGUTZ adj. 1. dragalash frumushel (Transilv. shi Bucov.) cinash (fig.) dulce. (Un copil ~.) 2. agreabil estetic frumos placut. (Un aspect ~.) 3. agreabil amuzant distractiv placut. (Un spectacol ~.) 4. amabil atent curtenitor galant gentil (pop.) levent (inv.) cortez libovnic. (~ cu femeile.)

DRAGUTZ Vasile (19281987 n. Craiova) istoric shi critic de arta roman. Prof. univ. la Bucureshti. Lucrari asupra artei medievale romaneshti („Arbore” „Pictura murala in Transilvania” „Dictzionar enciclopedic de arta medievala romaneasca”) shi a celei moderne („SHirato” „Darascu”).