atragator ~oare a [At: ALECSANDRI P. III 98 / Pl: ~i ~oare / E: atrage + (a)tor] 1 Care trage spre sine Si: atractiv (1) (inv) atractzios (1). 2 (Fig) Care provoaca iubire Si: atractiv (2) (inv) atractzios (2). 3 Care provoaca dorintza cuiva de a se apropia de ceva Si: atractiv (3) (Inv) atractzios (3). 4 Care aduce pe cineva cu sine Si: atractiv (4) (inv) atractzios (4). 5 Care polarizeaza spre sine atentzia tuturor Si: atractiv (5) (inv) atractzios (5). 6 (Fig) Ispititor. 7 Fascinant. 8 Care promite avantaje mari Si: atractiv (8) (inv) atractzios (8). 9 Care determina pe cineva (adesea prin viclenie) sa vina undeva Si: atractiv (9) (inv) atractzios (9). 10 (Ivr) Cauzator.

ATRAGATÓR OÁRE atragatori oare adj. Care atrage prin calitatzile sale placute; care promite foloase satisfactzie; atractiv. Era un tinar... de o infatzishare foarte atragatoare. VLAHUTZA O. A. 433. O! mare... Tu eshti atragatoare K visul inceput. ALECSANDRI P. III 98.

ATRAGATÓR OÁRE atragatori oare adj. Care atrage prin calitatzile sale placute; care promite foloase satisfactzii. Din atrage + suf. (a)tor.

ATRAGATÓR OÁRE adj. Ademenitor ispititor atractiv. [< atrage].

ATRAGATÓR ~oáre (~óri ~oáre) Care atrage; care stimuleaza interesul shi curiozitatea; atractiv. Tanar ~. /a atrage + suf. ~ator

atragator a. care atrage.

atragatór (atra) adj. m. pl. atragatóri; f. sg. shi pl. atragatoáre

atragatór adj. m. (sil. tra) pl. atragatóri; f. sg. shi pl. atragatoáre

ATRAGATÓR adj. 1. v. ademenitor. 2. v. seducator. 3. v. atractiv. 4. v. agreabil. 5. v. imbietor.

ATRAGATOR adj. 1. ademenitor ispititor imbietor seducator tentant. (O perspectiva ~.) 2. seducator (pop. shi fam.) nurliu (pop. fig.) lipicios. (O femeie ~.) 3. atractiv placut. (Un spectacol ~.) 4. agreabil placut prietenos. (Un interior ~.) 5. imbietor placut primitor. (TZinuturi ~.)

Atragator ≠ dezgustator repulsiv respingator scarbos