domestic ~a [At: PRAV. 61 / V: ~tec (inv) ~stnic dumestec dumes~ (ivr) domne~ dumne~ / Pl: ~i ~e / E: fr domestique lat domestius] 1 a (D. animale) Care traieshte pe langa casa fiind folosit in anumite scopuri. 2 sm (rar) f (Inv) Om civilizat. 3 a Care este specific vietzii gospodareshti. 4 a (Pex) Intim. 5 a (Pex) Privat. 6 a (D. pamant) Cultivat. 7 a (Reg; d. fan) Care creshte pe langa casa. 8 a (Reg; d. fan) De buna calitate. 9 (Inv) Obishnuit. 10 sm (Frr) Servitor.

DOMÉSTIC A domestici e adj. 1. (Despre animale in opozitzie cu salbatic) Care traieshte pe linga casa de casa. O caprioara ratacita intre corcituri domestice. CAMIL PETRESCU T. II 106. Manifestarile zgomotoase cu care pasarimea domestica il primi... umplura inima lui Vergea de o adevarata bucurie. MACEDONSKI O. III 49. Imi plutea pe dinainte cu al timpului amestic Ba un soare ba un rege ba alt animal domestic. EMINESCU O. I 140. 2. (Despre preocupari conditzii de trai) Intim privat familial. Iatacul e cabinetul de lucru al lui Manolash un iatac subtzire shi sonor k o ghitara shi in care toate coardele mizeriei lui domestice rasuna cu fidelitate. GALACTION O. I 610. Mam daruit cu totul unei cauze... care depasheshte orice preocupari domestice. CAMIL PETRESCU T. I 296.

DOMÉSTIC A adj. 1. (Despre animale) Care traieshte langa casa omului; de casa. 2. (Despre ocupatzii conditzii de trai) De casa familial. [Cf. fr. domestique lat. domesticus].

DOMÉSTIC A adj. 1. (despre animale) care traieshte pe langa casa omului. 2. (despre ocupatzii conditzii de trai) de casa familial; (referitor la un interior de apartament) intim. (< fr. domestique lat. domesticus)

DOMÉSTIC ~k (~ci ~ce) 1) (despre animale) Care traieshte pe langa casa sa deprins cu omul shi este folosit in avantajul acestuia. 2) rar Care se refera la casa sau la gospodarie; casnic; gospodaresc. /<fr. domestique lat. domesticus

domestic a. 1. privitor la casa la familie: vieatza domestica; 2. imblanzit care traieshte pe langa casele oamenilor: animale domestice.

* doméstic a adj. (lat. domesticus d. domus casa). De casa casnic de familie: animale domestice (saŭ de curte de casa). Vechĭ dumesnic.

doméstec ~a a vz domestic

doméstnic ~a a vz domestic

domnéstic ~a a vz domestic

dumésnic éstnic shi estic a adj. (lat. dǒmĕsticus infl. shi de vsl. domaštĭnĭ domašĭnĭ domestic). Vechĭ. Domestic. Fals domesnic la uniĭ autorĭ modernĭ.

doméstic adj. m. pl. doméstici; f. doméstica pl. doméstice

doméstic adj. m. pl. doméstici; f. sg. doméstica pl. doméstice

domestic.

DOMÉSTIC adj. 1. (inv.) dumesnic. (Animal ~.) 2. v. casnic. 3. casnic menajer. (Aparat de uz ~.) 4. v. intim.

DOMÉSTIC adj. v. intern.

DOMESTIC adj. 1. (inv.) dumesnic. (Animal ~.) 2. casnic familial gospodaresc. (Treburi ~.) 3. casnic menajer. (Aparat de uz ~.) 4. intim particular personal privat. (Relatzii ~.)

domestic adj. v. INTERN.

Domestic ≠ salbatic

doméstic (doméstica) adj. 1. (Despre animale) Care traieshte pe linga casa. 2. Care este legat de casa. Lat. domesticus (sec. XIX). Este dublet neol. de la dume(t)nic adj. disparut (sec. XVII) shi de la dumes(t)nic adj. (domestic; blind linishtit; Bucov. fertil) care pare a fi rezultat al unei incrucishari cu sl. domaštinŭ (Cihac II 105; Pushcariu 556; CandreaDens. 522; REW 2732). Der. domestici vb. (a imblinzi) din fr. domestiquer; dumesnici vb. (a imblinzi); dumes(t)nicie s. f. (blindetze); nedumes(t)nicie (incapatzinare; posomoreala).

domestic (Biz.) (< gr. δομέστιϰος [domesticos]) denumirea celor doi conducatori ai „corurilor” din strana* dreapta shi stanga subordonatzi protopsaltului*. In sec. 18 d. din strana stanga a primit denumirea de lampadar* (λαμπαδάριος) fiind subordonat protopsaltului* care preia in aceeashi epoca shi functzia d. din strana dreapta.