detuná [At: URECHE ap. LET. 103 / Pzi: detún / E: lat detonare] 12 vti (Pop) A lovi fulgerul Si: a trasni. 3 vi (Inv) A tuna. 45 vtr (Ivr; fig) A (se) darama. 6 vt (Ivr; fig; c.i. mintea) A tulbura. 7 vt (Ivp) A descarca o arma de foc (cu scopul de a ucide) Si: a impushca. 8 vt (Inv) A bombarda. 9 vt (Inv; pex) A dobori. 10 vt (Inv) A lovi. 11 vt (Inv; pex) A birui. 12 vi A face un zgomot k al tunetului Si: a bubui. 13 vi (Pex) A rasuna. 14 vi (D. arme de foc sau alte surse de zgomot) A produce un zgomot infundat shi puternic adesea repetat (prin ecou) la intervale egale Si: a exploda. 15 vi (Fig; d. oameni) Ashi manifesta mania in mod zgomotos. 16 vi (Fig; d. voce cuvinte) A rasuna puternic. 17 vt (Reg; fig) A crapa. 18 vr (Olt) A se chinui sa duca o greutate Si: (irg) a se hutzupaui.

DETUNÁ pers. 3 detúna vb. I. 1. Intranz. A face un zgomot k al tunetului a produce o detunatura (sau detunaturi); a bubui (puternic); p. ext. a rasuna tare. Ragetul de leu al lui boier Cristea detuna in linishtea de la odai. SADOVEANU M. C. 207. Toba detuna cutremurind geamurile. C. PETRESCU C. V. 198. Neincetat i detunau in urechi: ucigashule hotzule! CONTEMPORANUL III 704. Vuieshte aprig cimpul shi armele rasuna SHi tunurile crunte k tunete detuna. ALECSANDRI P. A. 145. ◊ (Subiectul este locul in care se produce detunatura) Peste citeva minute incepu sa detune casa de sforaiturile lui k tunetul. POPESCU B. II 97. ♦ Tranz. (Neobishnuit) A face sa rasune. A lovit aproape un obuz carea detunat urechile. C. PETRESCU I. II 35. ♦ Fig. (Despre fiintze) Ashi manifesta minia in mod zgomotos. TZitzaca noastra Leona avea nevoie sa se minie sa tune shi sa detune in fiecare zi. SADOVEANU N. F. 6. 2. Intranz. A trasni. Furtuna detuna o data in mijlocul boltzii shi catapeteasma cerului era crapata de fulger. ARGHEZI P. T. 160. Un trasnet in groaznicai urgie Luceshte crapa cade detunan vijelie. MACEDONSKI O. I 252. ◊ Tranz. Un trasnet ingrozitor detuna stejarul. SHEZ. III 235. 3. Tranz. A zdrobi a nimici. Merg oshtile sovietice cu putere inainte shii detuna pe nemtzi. SADOVEANU M. C. 109. ◊ Refl. reciproc. Acei cocori vin de pe unde se bat inca oameni shi se detuna unii pe altzii omorinduse. SADOVEANU M. C. 155. ♦ Fig. A nimici a zdrobi prin cuvinte. Acesta dupa ce detuna pre totzi vrajmashii sai intrun cuvint potrivit cu imprejurarile se inturna biruitor acasa. NEGRUZZI S. I 227.

A DETUNÁ detún 1. intranz. 1) A se produce un tunet (in urma unei descarcari electrice in atmosfera); a trasni. 2) A produce un zgomot puternic; a se auzi un vuiet mare; a bubui; a trasni. 3) (despre arme de foc) A se descarca cu zgomot; a bubui; a trasni. 2. tranz. 1) (persoane lucruri) A lovi trasnetul; a trasni; a fulgera. 2) fig. (persoane animale etc.). A face sa nu mai existe; a shterge de pe fatza pamantului; a nimici; a prapadi. /<lat. detonare

detunà v. 1. a tuna tare a rasuna cu sgomot: tunurile crunte k tunete detuna Al. 2. a trasni a lovi cu fulgerul; 3. a face explozie. [Lat. DETONARE].

detún a á v. tr. (lat. detóno áre d. tonare a tuna). Trasnesc izbesc cu fulgeru: un brad detunat. Dobor prabushesc pin foc de pushca: il detuna cu pistolu (Sadov. VR. 1924 1 8). V. refl. Ma prabushesc de lovitura: muntziĭ s’aŭ detunat. V. intr. (neol. dupa fr. détoner). Bubuĭ explodez cu tunet: tunu detuna.

detuná (a ~) (a bubui) vb. ind. prez. 3 detúna

detuná vb. ind. prez. 3 sg. detúna

DETUNÁ vb. 1. v. bubui. 2. v. trasni.

DETUNA vb. 1. a bubui a dudui a trasni a tuna a vui (pop.) a razbubui. (~ in departare.) 2. a trasni. (A ~ un copac.)

detuná (detún detunát) vb. 1. A fulgera a cadea traznetul^[1] pe un obiect. 2. A darima a narui a dobori. 3. A exploda. Lat. detǒnāre (Pushcariu 530; Tiktin; Candrea; Scriban). REW 2609 crede k este vorba despre o formatzie neol. ceea ce nu este adevarat decit pentru ultimul sens al cuvintului rom.; de altfel este cuvint traditzional shi cu desavirshire popular. Der. detunatura s. f. (traznet^[1]); detunator adj. (bubuitor); detunator s. n. (mecanism care provoaca explozia) din fr. détonateur. Cf. tuna shi toponimul Detunata.