DETUNÁ pers. 3 detúna vb. I. 1. Intranz. A face un zgomot k al tunetului a produce o detunatura (sau detunaturi); a bubui (puternic); p. ext. a rasuna tare. Ragetul de leu al lui boier Cristea detuna in linishtea de la odai. SADOVEANU M. C. 207. Toba detuna cutremurind geamurile. C. PETRESCU C. V. 198. Neincetat i detunau in urechi: ucigashule hotzule! CONTEMPORANUL III 704. Vuieshte aprig cimpul shi armele rasuna SHi tunurile crunte k tunete detuna. ALECSANDRI P. A. 145. ◊ (Subiectul este locul in care se produce detunatura) Peste citeva minute incepu sa detune casa de sforaiturile lui k tunetul. POPESCU B. II 97. ♦ Tranz. (Neobishnuit) A face sa rasune. A lovit aproape un obuz carea detunat urechile. C. PETRESCU I. II 35. ♦ Fig. (Despre fiintze) Ashi manifesta minia in mod zgomotos. TZitzaca noastra Leona avea nevoie sa se minie sa tune shi sa detune in fiecare zi. SADOVEANU N. F. 6. 2. Intranz. A trasni. Furtuna detuna o data in mijlocul boltzii shi catapeteasma cerului era crapata de fulger. ARGHEZI P. T. 160. Un trasnet in groaznicai urgie Luceshte crapa cade detunan vijelie. MACEDONSKI O. I 252. ◊ Tranz. Un trasnet ingrozitor detuna stejarul. SHEZ. III 235. 3. Tranz. A zdrobi a nimici. Merg oshtile sovietice cu putere inainte shii detuna pe nemtzi. SADOVEANU M. C. 109. ◊ Refl. reciproc. Acei cocori vin de pe unde se bat inca oameni shi se detuna unii pe altzii omorinduse. SADOVEANU M. C. 155. ♦ Fig. A nimici a zdrobi prin cuvinte. Acesta dupa ce detuna pre totzi vrajmashii sai intrun cuvint potrivit cu imprejurarile se inturna biruitor acasa. NEGRUZZI S. I 227.