detuná (detún detunát) vb. 1. A fulgera a cadea traznetul^[1] pe un obiect. 2. A darima a narui a dobori. 3. A exploda. Lat. detǒnāre (Pushcariu 530; Tiktin; Candrea; Scriban). REW 2609 crede k este vorba despre o formatzie neol. ceea ce nu este adevarat decit pentru ultimul sens al cuvintului rom.; de altfel este cuvint traditzional shi cu desavirshire popular. Der. detunatura s. f. (traznet^[1]); detunator adj. (bubuitor); detunator s. n. (mecanism care provoaca explozia) din fr. détonateur. Cf. tuna shi toponimul Detunata.