DESTUPÁ destúp vb. I. Tranz. 1. A scoate dopul unei sticle sau capacul unui vas infundat. 2. A da la o parte a inlatura ceea ce acopera un obiect o gaura o deschizatura; a descoperi a dezveli; a deschide. ◊ Expr. (Fam.) Ashi destupa urechile = a asculta cu atentzie a incerca sa intzeleaga exact ceea ce aude. Pref. de + [a]stupa.

destupa vt [At: N. COSTIN ap. LET. 476 / V: (reg) dis~ / Pzi: ~túp / E: des + (a)stupa] 1 (C.i. gauri deschizaturi obiecte acoperite) A da la o parte ceea ce le acopera Si: a descoperi a desfunda a dezveli. 2 (C.i. sticle butoaie) A scoate dopul sau fundul Si: a deschide a desfunda. 3 (Pfm; ie) Ashi ~ urechile A asculta cu atentzie. 4 (Inv; c.i. un teren necultivat) A destzeleni (1).

DESTUPÁ destúp vb. I. Tranz. 1. A scoate dopul unei sticle sau capacul unui vas infundat. 2. A da la o parte a inlatura ceea ce acopera un obiect o gaura o deschizatura; a descoperi a dezveli; a deschide. ◊ Expr. (Fam.) Ashi destupa urechile = a asculta cu atentzie a incerca sa intzeleaga exact ceea ce aude. Des¹ + [a]stupa.

DESTUPÁ destúp vb. I. Tranz. 1. A scoate dopul unei sticle sau capacul unui vas infundat; a desfunda. Destupa sticla shi turna o licoare groasa. SADOVEANU P. M. 186. Au zarit ploshtele... shi sau mirat foarte de dinsele... Pe urma au destupat pe cea cu vin shi plecindo intro parte au vazut k curge din ea ceva de coloare cam galbinie. SBIERA P. 69. Il poftesc atunci la oblonul trasurii shii zic ritos:... mai destupa o putina pentru hatirul meu. ALECSANDRI T. I 159. 2. A da la o parte (invelitoarea care acopera un obiect o gaura o deschizatura); a descoperi a dezveli. Eu la maica moi ruga Fereasta mia destupa Tot la tini moi uita. SHEZ. VII 84. 3. (Rar cu privire la pamint padure) A destzeleni a defrisha. La improprietarire [in 1864] sau schimbat clacashii din locurile lor cele bune shi destupate de padure shi li sau dat altele rele shi coperite cu padure. I. IONESCU M. 510.

A DESTUPÁ destúp tranz. 1) (sticle sau borcane inchise ermetic) A deschide scotzind dopul sau capacul; a desfunda. 2) (deschizaturi) A elibera de ceva care acopera. ~ fereastra. ◊ Ashi ~ urechile a asculta cu atentzie. 3) (canale conducte infundate) A curatza de depuneri (nisip gunoi etc.); a despotmoli; a desfunda. /des + a [a]stupa

destupà v. a lua astupatoarea. [V. astupà].

destúp a á v. tr. (k shi astup). Deschid ceĭa ce era astupat scot dopu saŭ capacu: a destupa o butelie o soba un tunel surpat.

!destupá (a ~) vb. ind. prez. 3 destúpa

destupá vb. (sil. mf. stu) ind. prez. 1 sg. destúp 3 sg. shi pl. destúpa

DESTUPÁ vb. a deschide a desfunda. (A ~ o sticla.)

DESTUPA vb. a deschide a desfunda. (A ~ o sticla.)

A destupa ≠ a astupa

destupá (destúp destupát) vb. A scoate dopul a desface. Mr. distup distupare. Ar putea fi un lat. *disstuppāre cf. fr. détouper; mai probabil format de la astupa cu pref. des.

destupa destup v. r. a deveni receptiv la nou la sugestiile cuiva etc.

ashi destupa urechile expr. v. destupa.