DESTUPÁ destúp vb. I. Tranz. 1. A scoate dopul unei sticle sau capacul unui vas infundat. 2. A da la o parte a inlatura ceea ce acopera un obiect o gaura o deschizatura; a descoperi a dezveli; a deschide. ◊ Expr. (Fam.) Ashi destupa urechile = a asculta cu atentzie a incerca sa intzeleaga exact ceea ce aude. Pref. de + [a]stupa.