DESTUPÁ destúp vb. I. Tranz. 1. A scoate dopul unei sticle sau capacul unui vas infundat; a desfunda. Destupa sticla shi turna o licoare groasa. SADOVEANU P. M. 186. Au zarit ploshtele... shi sau mirat foarte de dinsele... Pe urma au destupat pe cea cu vin shi plecindo intro parte au vazut k curge din ea ceva de coloare cam galbinie. SBIERA P. 69. Il poftesc atunci la oblonul trasurii shii zic ritos:... mai destupa o putina pentru hatirul meu. ALECSANDRI T. I 159. 2. A da la o parte (invelitoarea care acopera un obiect o gaura o deschizatura); a descoperi a dezveli. Eu la maica moi ruga Fereasta mia destupa Tot la tini moi uita. SHEZ. VII 84. 3. (Rar cu privire la pamint padure) A destzeleni a defrisha. La improprietarire [in 1864] sau schimbat clacashii din locurile lor cele bune shi destupate de padure shi li sau dat altele rele shi coperite cu padure. I. IONESCU M. 510.