9 definitzii pentru deplinatate
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
DEPLINATÁTE s. f. Faptul de a fi deplin desavarshit; perfectziune plenitudine. Deplin + suf. atate.
DEPLINATÁTE s. f. Faptul de a fi deplin desavarshit; perfectziune plenitudine. Deplin + suf. atate.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de RACAI
- actziuni
deplinatáte sfs [At: (a. 1828) URICARIUL III 36 / E: deplin + atate] 1 Dezvoltare completa integrala. 2 Desavarshire.
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
DEPLINATÁTE s. f. Faptul de a fi deplin; desavirshire perfectziune plenitudine. Cum satzi explic?... Numai cine iubeshte drept shi cinstit simte deplinatatea unei asemenea bucurii. D. ZAMFIRESCU R. 132. Dupa doua saptamini de grauntze shi de saceala Pisicutza asha o botezasem pe iapa reintrase in deplinatatea formelor alese. HOGASH M. N. 10. Unitatea de caracter shi punerea ei in evidentza formeaza frumusetzea shi deplinatatea tipului lui Levante. MACEDONSKI O. IV 73.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
DEPLINATÁTE f. Caracter deplin; plenitudine; plinatate. /deplin + suf. ~atate
- sursa: NODEX (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
*deplinatáte f. (d. deplin). Calitatea de a fi deplin plenitudine perfectziune: a fi in deplinatatea sanatatziĭ a ajunge la deplinatatea mintziĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
deplinatáte (depli) s. f. g.d. art. deplinatắtzii
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adaugata de raduborza
- actziuni
deplinatáte s. f. (sil. pli) g.d. art. deplinatatzii
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
Dictzionare relatzionale
Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).
DEPLINATÁTE s. 1. integritate plenitudine. (In ~ facultatzilor mintale.) 2. v. desavarshire.
- sursa: Sinonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
DEPLINATATE s. 1. integritate plenitudine. (In ~ facultatzilor mintale.) 2. desavirshire plenitudine plinatate (inv.) plinaciune plineala. (Sentiment de ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
- silabatzie: de-pli-
substantiv feminin (F117) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
deplinatatesubstantiv feminin
- 1. Faptul de a fi deplin desavarshit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Cum satzi explic?... Numai cine iubeshte drept shi cinstit simte deplinatatea unei asemenea bucurii. D. ZAMFIRESCU R. 132. DLRLC
- Dupa doua saptamini de grauntze shi de saceala Pisicutza – asha o botezasem pe iapa – reintrase in deplinatatea formelor alese. HOGASH M. N. 10. DLRLC
- Unitatea de caracter shi punerea ei in evidentza formeaza frumusetzea shi deplinatatea tipului lui Levante. MACEDONSKI O. IV 73. DLRLC
-
etimologie:
- Deplin + sufix atate. DEX '98 DEX '09