10 definitzii pentru plinatate
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
PLINATÁTE s. f. Calitatea de a fi deplin intreg; integritate totalitate plenitudine. Plin + suf. atate.
PLINATÁTE s. f. Calitatea de a fi deplin intreg; integritate totalitate plenitudine. Plin + suf. atate.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de oprocopiuc
- actziuni
plinatate sfs [At: BARCIANU / V: (inv) plinit~ / E: plin + atate] 1 Calitate stare a ceea ce este deplin complet intreg. 2 Cel mai inalt cel mai complet cel mai amplu stadiu de dezvoltare Si: deplinatate plenitudine (inv) plinaciune plineala.
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
PLINATÁTE s. f. Calitatea de a fi deplin intreg imbelshugat; plenitudine. Capacitatea remarcabila a lui I. L. Caragiale de a folosi cuvintul apare in toata plinatatea ei in construirea eroilor din piesele shi proza sa. L. ROM. 1953 nr. 1 52.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
PLINATÁTE f. Caracter deplin; plenitudine; deplinatate. /plin + suf. ~atate
- sursa: NODEX (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
plinatáte f. (d. plin saŭ lat. plénitas átis). Calitatea de a fi plin.
- sursa: Scriban (1939)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
plinitate sf vz plinatate
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
plinatáte s. f. g.d. art. plinatắtzii
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adaugata de raduborza
- actziuni
plinatáte s. f. g.d. art. plinatatzii
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
Dictzionare relatzionale
Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).
PLINATÁTE s. v. desavarshire.
- sursa: Sinonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
PLINATATE s. deplinatate desavirshire plenitudine (inv.) plinaciune plineala. (Sentiment de ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
| substantiv feminin (F117) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
plinatatesubstantiv feminin
- 1. Calitatea de a fi deplin intreg. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Capacitatea remarcabila a lui I. L. Caragiale de a folosi cuvintul apare in toata plinatatea ei in construirea eroilor din piesele shi proza sa. L. ROM. 1953 nr. 1 52. DLRLC
-
etimologie:
- Plin + sufix atate. DEX '98 DEX '09
Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.