DEPLINATÁTE s. f. Faptul de a fi deplin; desavirshire perfectziune plenitudine. Cum satzi explic?... Numai cine iubeshte drept shi cinstit simte deplinatatea unei asemenea bucurii. D. ZAMFIRESCU R. 132. Dupa doua saptamini de grauntze shi de saceala Pisicutza asha o botezasem pe iapa reintrase in deplinatatea formelor alese. HOGASH M. N. 10. Unitatea de caracter shi punerea ei in evidentza formeaza frumusetzea shi deplinatatea tipului lui Levante. MACEDONSKI O. IV 73.