PERFECTZIÚNE (2) perfectziuni s. f. 1. Insushirea de a fi perfect starea a ceea ce este perfect; desavarshire. ◊ Loc. adv. La perfectzie = in mod desavarshit perfect. 2. (Concr.) Lucru sau fiintza perfecta desavarshita. 3. (In teologia shi filosofia traditzionala) Caracterul a ceea ce este neschimbator shi autonom care nu poseda nimic potentzial. [Pr.: tzia. Var.: perféctzie s. f.] Din lat. perfectio onis fr. perfection.

perfectziune sf [At: IORGOVICI O. 39/8 / V: ~ectzie sf / P: ~tziu~ / Pl: ~ni / E: lat perfectio onis ger Perfektion fr perfection] 13 Insushire sau caracter de a fi perfect² (13). 46 Stare a ceea ce este perfect² (13). 7 Desavarshire. 8 (Ilav) La (sau inv in) ~ Desavarshit. 9 (Ccr) Obiect sau fiintza perfecta. 10 (Rar; lpl) Calitatzi fizice sau morale deosebite.

PERFECTZIÚNE perfectziuni s. f. Insushirea de a fi perfect starea a ceea ce este perfect; desavarshire. ◊ Loc. adv. La perfectzie = in mod desavarshit perfect. ♦ (Concr.) Lucru sau fiintza perfecta desavarshita. [Pr.: tziu Var.: perféctzie s. f.] Din lat. perfectio onis fr. perfection.

PERFECTZIÚNE s. f. (SHi in forma perfectzie) Insushirea de a fi perfect; desavirshire. Aceasta mishcare de perfectzie va avea oare un termen? Raul pieriva de tot din lume? BALCESCU O. II 9. ◊ Loc. adv. La (invechit in) perfectzie = in mod desavirshit perfect foarte bine. A cunoashte o meserie la perfectzie. ▭ Un om veni; un om careshi shtia in perfectzie limba sa; un om ce era totodata poet jurnalist literator. El se numea Eliad. NEGRUZZI S. I 338. Varianta: perféctzie s. f.

PERFECTZIÚNE s.f. Caracterul a ceea ce este perfect; desavarshire. [Pron. tziu var. perfectzie s.f. / cf. fr. perfection lat. perfectio].

PERFECTZIÚNE PERFÉCTZIE/ s. f. insushirea caracterul a ceea ce este perfect; desavarshire. ♦ (in forma perfectzie) la ~ = in mod desavarshit; fara cusur. (< lat. perfectio fr. perfection)

PERFECTZIÚNE ~i f. 1) Caracter perfect. 2) Lucru sau fiintza perfecta. [G.D. perfectziunii; Sil. tziu] /<lat. perfectio ~onis fr. perfection

perfectzi(un)e f. 1. caracterul celui ce e perfect in felul sau; 2. calitate excelenta fizica sau morala: a fi inzestrat cu toate perfectziunile; 3. Jur. indeplinire: obligatziunea e conditzionala cand perfectziunea ei depinde de un eveniment viitor.

*perfectziúne f. (lat. perféctio ónis d. perfectus perfect. V. afectziune). Calitatea de a fi perfect de a nu lasa nimic de dorit din nicĭ un punct de vedere: perfectziunea uneĭ arme un om inzestrat cu toate perfectziunile. Ameliorare din ce in ce in cel maĭ mare grad: a duce un lucru la perfectziune. La (saŭ in) perfectziune foarte bine (vorbind de o shtiintza): a shti vioara la perfectziune. SHi éctzie.

perfectzie sf vz perfectziune

PERFÉCTZIE s.f. v. perfectziune.

PERFÉCTZIE s. f. elem. perfectziune.

PERFÉCTZIE f. v. PERFECTZIUNE. /<lat. perfectio ~onis fr. perfection

perfectziúne (tziu) s. f. g.d. art. perfectziúnii; (lucruri fiintze) pl. perfectziúni

perfectziúne s. f. (sil. tziu) g.d. art. perfectziúnii; (lucruri fiintze) pl. perfectziúni (shi perféctzie in loc. adv. la ~)

!perfectzie (la ~) (desp. tzie) loc. adj. loc. adv. (cunoashtere ~ a cunoashte ~)

!perféctzie (la ~) (tzie) loc. adv.

perféctzie v. perfectziune

PERFECTZIÚNE s. 1. v. sublim. 2. desavarshire (livr.) impecabilitate (rar) sublimitate (inv.) savarshire. (~ unei creatzii artistice.) 3. v. desavarshire.

PERFECTZIUNE s. 1. desavirshire sublim. (~ este o categorie estetica.) 2. desavirshire (livr.) impecabilitate (rar) sublimitate (inv.) savirshire. (~ unei creatzii artistice.) 3. desavirshire puritate. (~ liniilor ei.)

Perfectziune ≠ imperfectziune