PERFECTZIÚNE (2) perfectziuni s. f. 1. Insushirea de a fi perfect starea a ceea ce este perfect; desavarshire. ◊ Loc. adv. La perfectzie = in mod desavarshit perfect. 2. (Concr.) Lucru sau fiintza perfecta desavarshita. 3. (In teologia shi filosofia traditzionala) Caracterul a ceea ce este neschimbator shi autonom care nu poseda nimic potentzial. [Pr.: tzia. Var.: perféctzie s. f.] Din lat. perfectio onis fr. perfection.