DEMORALIZÁRE s. f. 1. Faptul de a (se) demoraliza; descurajare deprimare; demoralizatzie. 2. (Inv.) Imoralitate desfrau coruptzie. V. demoraliza.

demoralizare sf [At: ASACHI S. L. II 80 / V: (inv) desm~ / Pl: ~zari / E: demoraliza] 1 (Inv) Coruptzie (1). 2 Descurajare.

DEMORALIZÁRE demoralizari s. f. 1. Faptul de a (se) demoraliza; descurajare deprimare; demoralizatzie. 2. (Inv.) Imoralitate desfrau coruptzie. V. demoraliza.

DEMORALIZÁRE s. f. 1. Faptul de a (se) demoraliza; descurajare deprimare. Slabiciunea fundamentala a armatelor imperialiste consta intraceea k razboiul nejust in slujba caruia sint puse duce la demoralizarea ostashilor shi creeaza premisele descompunerii acestor armate. SCINTEIA 1952 nr. 2438. 2. (Invechit) Imoralitate. Ea cu limba ascutzita cleveteshtentreaga fire Contra demoralizarii propovaduienfocata. EMINESCU O. IV 222.

DEMORALIZÁRE s.f. Actziunea de a (se) demoraliza shi rezultatul ei; stare de descurajare demobilizare depresiune demoralizatzie. [< demoraliza].

demoralizare f. actziunea de a demoraliza shi starea celui demoralizat.

*demoralizatziúne f. (fr. démoralisation). Actziunea de a demoraliza shi starea celuĭ demoralizat. SHi átzie dar maĭ ales áre.

!demoralizare s. f. g.d. art. demoralizarii; pl. demoralizari

demoralizáre s. f. g.d. art. demoralizắrii

demoralizáre s. f. g.d. art. demoralizarii; pl. demoralizari

DEMORALIZÁRE s. v. descurajare.

DEMORALIZARE s. depresiune deprimare descurajare (livr.) marasm (inv.) demoralizatzie (fig.) demobilizare. (Stare de adinca ~.)