DEBLOCÁ deblochez vb. I. Tranz. 1. A degaja un drum de obstacole de oameni de vehicule etc. spre al reda circulatziei. ♦ A repune in functziune un mecanism blocat. 2. A scoate de sub blocare bani produse etc. 3. A scoate un ofitzer din cadrul activ al armatei. Din fr. débloquer.

debloca vt [At: ORBONASH MEC. 259 / Pzi: ~chez / E: fr débloquer] 1 (C.i. artere de circulatzie) A inlatura obstacolele pentru a face din nou liber circulabil Si: a curatza a degaja. 2 (C.i. mecanisme mashini sau partzi ale acestora) A repune in mishcare in stare de functzionare Si: a destzepeni. 3 (C.i. sume de bani sau alte valori baneshti) A ridica interdictzia de a folosi in mod liber. 4 (Iuz; i. c. ofitzeri) A scoate din cadrele active ale armatei.

DEBLOCÁ deblochez vb. I. Tranz. 1. A degaja un drum de obstacole de oameni de vehicule etc. spre al reda circulatziei. ♦ A pune a aduce o mashina un aparat blocat etc. in stare de functzionare. 2. A scoate de sub blocare bani sau valori baneshti. 3. A scoate un ofitzer din cadrul activ al armatei. Din fr. débloquer.

DEBLOCÁ deblochez vb. I. Tranz. 1. (Cu privire la artere de comunicatzii) A inlatura obstacolele ingramadirile (de oameni de sloiuri de gheatza de vagoane etc.) shi a face din nou liber circulabil; a degaja a curatza. Spargatoarele de gheatza deblocheaza Dunarea. ♦ (Cu privire la mashini aparate partzi sau organe ale lor) A da posibilitatea sa se mishte sa nu mai fie intzepenit; a destzepeni a descleshta. 2. (Cu privire la bani sau la valori baneshti) A elibera de sub blocare a lasa liber la dispozitzia detzinatorului. Sume deblocate pentru investitzii. 3. (In trecut cu privire la functzionari de stat in special ofitzeri) A indeparta din serviciu sau a pensiona inainte de termenul legal.

DEBLOCÁ vb. I. tr. 1. A da la o parte a inlatura obstacolele de pe o cale de comunicatzie; a degaja. ♦ A despresura (o cetate asediata un port blocat etc.) ♦ A destzepeni (mashini aparate). 2. A scoate de sub blocare bani sau valori baneshti. 3. A scoate din cadrele active ale armatei (ofitzeri) a pensiona inainte de vreme (functzionari). [P.i. chez shi deblóc. / < fr. débloquer].

DEBLOCÁ vb. tr. 1. a inlatura obstacolele de pe o cale de comunicatzie; a degaja. ◊ a despresura (o cetate asediata un port blocat etc.). ◊ a destzepeni (mashini aparate). 2. a scoate de sub blocare bani valori bancare. 3. a scoate din cadrele active ale armatei (ofitzeri) a pensiona inainte de vreme (functzionari). (< fr. débloquer)

A DEBLOCÁ ~chéz tranz. 1) (artere de comunicatzie) A elibera de obstacole (pentru a repune in circulatie); a degaja. 2) tehn. (mashini instalatzii blocate) A repune in functziune. 3) ec. (sume de bani sau valori baneshti blocate) A repune in circulatzie. /<fr. débloquer

*deblochéz a cá v. tr. (fr. débloquer). Liberez de blocada despresor. A debloca un corp de functzionarĭ aĭ scoate la pensie pe ceĭ batranĭ k sa inainteze ceĭ tinerĭ.

deblocá (a ~) (deblo) vb. ind. prez. 3 deblocheáza

deblocá vb. (sil. blo) ind. prez. 1 sg. deblochéz 3 sg. shi pl. deblocheáza

DEBLOCÁ vb. 1. a degaja a elibera. (A ~ un drum inzapezit.) 2. (MIL.) a despresura. (A ~ un orash asediat.)

DEBLOCA vb. 1. a degaja a elibera. (A ~ un drum inzapezit.) 2. (MIL.) a despresura. (A ~ un orash asediat.)

A debloca ≠ a bloca