PENSIONÁ, pensionez, vb. I. Tranz. A acorda cuiva dreptul de a primi pensie în condițiile prevăzute de lege. ♦ Refl. A ieși la pensie, a deveni pensionar. [Pr.: -si-o-] – Din fr. pensionner, germ. pensionieren.

pensiona [At: CUCIURAN, D. 57/31 / V: (înv) pan~, ~iuna, ~nzi~ / P: ~si-o~ / Pzi: ~nez / E: fr pensionner, ger pensionieren] (C. i. oameni) 1-2 vt (Înv) A acorda cuiva un ajutor (periodic) în bani, pentru a-i asigura existența. 3 vt (Spc) A scoate din producție în condițiile prevăzute de lege, acordându-i-se pensie (3) Si: a scoate la pensie (10), (înv) a pune în pensie (9). 4 vr A ieși la pensie (8). 5 vt (Îvr) A educa la pension (1).

PENSIONÁ, pensionez, vb. I. Tranz. A scoate pe cineva la pensie, în condiții determinate de lege, acordându-i pensie. ♦ Refl. A ieși la pensie, a deveni pensionar. [Pr.: -si-o-] – Din fr. pensionner, germ. pensionieren.

PENSIONÁ, pensionez, vb. I. Tranz. A scoate pe cineva din producție, în condiții determinate de lege, acordîndu-i pensia cuvenită; a scoate la pensie. Actorii sînt pensionați după 25 de ani de activitate. SAHIA, U.R.S.S. 157. ♦ Refl. A ieși la pensie. S-a pensionat din cauză de boală. – Pronunțat: -ii-o-.

PENSIONÁ vb. I. tr. A scoate (pe cineva) la pensie; a da o pensie (cuiva). ♦ refl. A ieși la pensie. [Pron. -si-o-. / < fr. pensionner, cf. it. pensionare].

PENSIONÁ vb. I. tr. a scoate la pensie; a atribui, a face o pensie (cuiva). II. refl. a ieși la pensie. (< fr. pensionner, germ. pensionieren)

A PENSIONÁ ~éz tranz. 1) A face să se pensioneze; a trimite la pensie. 2) A susține cu pensie. [Sil. -si-o-] /<fr. pensionner, germ. Pensionieren

A SE PENSIONÁ mă ~éz intranz. A ieși la pensie; a deveni pensionar. [Sil. -si-o-] /<fr. pensionner, germ. Pensionieren

pansiona v vz pensiona

pensiuna v vz pensiona

penziona v vz pensiona

*pensionéz v. tr. (fr. pensionner). Scot la pensiune.

pensioná (a ~) (-si-o-) vb., ind. prez. 3 pensioneáză

pensioná vb. (sil. -si-o-), ind. prez. 1 sg. pensionéz, 3 sg. și pl. pensioneáză