DEBLOCÁ deblochez vb. I. Tranz. 1. (Cu privire la artere de comunicatzii) A inlatura obstacolele ingramadirile (de oameni de sloiuri de gheatza de vagoane etc.) shi a face din nou liber circulabil; a degaja a curatza. Spargatoarele de gheatza deblocheaza Dunarea. ♦ (Cu privire la mashini aparate partzi sau organe ale lor) A da posibilitatea sa se mishte sa nu mai fie intzepenit; a destzepeni a descleshta. 2. (Cu privire la bani sau la valori baneshti) A elibera de sub blocare a lasa liber la dispozitzia detzinatorului. Sume deblocate pentru investitzii. 3. (In trecut cu privire la functzionari de stat in special ofitzeri) A indeparta din serviciu sau a pensiona inainte de termenul legal.