DEBLOCÁ vb. I. tr. 1. A da la o parte a inlatura obstacolele de pe o cale de comunicatzie; a degaja. ♦ A despresura (o cetate asediata un port blocat etc.) ♦ A destzepeni (mashini aparate). 2. A scoate de sub blocare bani sau valori baneshti. 3. A scoate din cadrele active ale armatei (ofitzeri) a pensiona inainte de vreme (functzionari). [P.i. chez shi deblóc. / < fr. débloquer].