debarcá [At: GORJAN H. 134 / V: (inv) desb~ desbar~ / E: fr débarquer] 12 vti A cobori pe mal dintro nava. 34 vti (Pex) A cobori din tren sau din alt vehicul. 5 vi (Rar; gmtz) A descinde (intro alta localitate sau) intrun loc. 6 vi A ataca tzarmul inamic cu trupe aduse de nave (speciale). 7 vt (C.i. corabii) A acosta. 8 vt (Fam; fig; c.i. persoane) A inlatura dintro functzie de conducere Si: a concedia.

DEBARCÁ debárc vb. I. Intranz. (Despre persoane in opozitzie cu a se imbarca) A cobori pe mal dintro nava. Nu cunoshtea limba tzarii in care debarcase. BART E. 102. Noul administrator... cobora din vapor in luntre spre a debarca in Sulina. MACEDONSKI O. III 64. ♦ P. ext. A cobori din tren sau din alt vehicul. Atunci debarcam cu toate ale noastre imediat? SADOVEANU M. C. 98. ♦ (Glumetz) A descinde a se asheza (intrun loc intro localitate). Studentzii debarcasera de la liceul lor din provincie cu shapte ani in urma intro camera ieftina shi indepartata de cartier marginash. C. PETRESCU I. I 21. ♦ Tranz. Fig. (Familiar) A da jos (pe cineva) dintro situatzie dintrun post de conducere; a inlatura a da afara. ♦ (Rar despre nave) A trage la mal a acosta. Intro dimineatza... pornesc spre portul cel mai spre apus al insulei unde dam cu socoteala k au sa debarce acele corabii. GHICA S. 393. Varianta: (invechit) desbarcá (GHICA S. 399 NEGRUZZI S. III 285) vb. I.

DEBARCÁ vb. I. 1. tr. A cobori a depune pe uscat dintro nava (pasageri marfuri etc.). ♦ intr. A ataca tzarmul inamic cu trupe aduse pe nave (speciale). 2. intr. A se cobori a se da jos (din tren din mashina etc.). 3. tr. (Fam.) A inlatura a inlocui (pe cineva) dintro functzie de la conducere. [P.i. debárc. / < fr. débarquer].

DEBARCÁ vb. I. tr. 1. a cobori pe uscat dintro nava (pasageri marfuri etc.). 2. (fam.) a inlatura a inlocui (pe cineva) dintro functzie de la conducere. II. intr. tr. 1. a (se) transporta pe un litoral inamic trupe shi materiale aduse pe nave (speciale). 2. a (se) cobori a (se) da jos (din tren din mashina etc.). (< fr. débarquer)

A DEBARCÁ debárc 1. intranz. 1) A parasi o nava; a cobori pe mal de pe o nava. 2) A ieshi din tren sau din alt vehicul. 3) glum. A se asheza cu traiul pentru mai mult timp. 2. tranz. 1) A face sa iasa de pe o nava. 2) fam. (persoane) A da afara dintrun post de conducere; a scoate; a elibera; a concedia; a destitui. /<fr. débarquer

debarcá v. V. desbarcà.

DESBARCÁ vb. I v. debarca.

desbarcà v. 1. a scoate din corabie; 2. a ieshi din corabie a se cobori pe uscat.

*debárc shi chéz a á v. tr. (fr. débarquer d. barque barca. V. imbarc). Daŭ jos dintr’un vagon vorbind de calatorĭ (P. marfa se zice descarc). Fig. Inlatur parasesc: a debarca un ministru dintr’un partid. V. intr. Ma daŭ jos descind din corabie orĭ din vagon: a debarca la Galatzĭ. Pop. shi dezbarc.

debarcá (a ~) vb. ind. prez. 3 debárca

debarcá vb. ind. prez. 1 sg. debárc 3 sg. shi pl. debárca

debarc.

DEBARCÁ vb. v. demite destitui indeparta scoate.

A debarca ≠ a se imbarca

debarcá (c át) vb. 1. A se da jos de pe o nava a cobori pe uscat. 2. A ajunge. 3. A inlatura a da afara. Fr. débarquer. Der. debarcader s. n. din fr. débarcadère.

debarca debarc v. t. a da jos (pe cineva) dintrun post de conducere; a concedia a da afara