15 definitzii pentru destitui
din care- explicative (8)
- morfologice (4)
- relatzionale (3)
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
DESTITUÍ destítui vb. IV. Tranz. A scoate a indeparta pe cineva dintrun post dintro functzie; a revoca. Din fr. destituer lat. destituere.
DESTITUÍ destítui vb. IV. Tranz. A scoate a indeparta pe cineva dintrun post dintro functzie; a revoca. Din fr. destituer lat. destituere.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de IoanSoleriu
- actziuni
destitui vt [At: NEGULICI / V: ~ua dis~ / Pzi: ~ítui / E: fr destituer lat destituere] (C.i. oameni) A indeparta disciplinar dintrun post dintro functzie Si: a concedia a demite Vz (inv) a mazili1.
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
DESTITUÍ destítui vb. IV. Tranz. (Cu privire la persoane) A scoate a indeparta (drept pedeapsa) dintro functzie dintrun post. V. concedia. La 18 martie 1574 sultanul Selim destituie pe Ionvoda din domnia Moldovei. IST. R.P.R. 153. Noul minister gasise urgent de a destitui sau a stramuta o mare parte din impiegatzi. ALECSANDRI T. I 371. [Imparatul Alexandru] zicea k voieshte pacea se arata furios in contra agentului sau Pini pentru incurajarile ce da boierilor emigratzi fagaduind cal va destitui. GHICA S. 124.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
DESTITUÍ vb. IV. tr. A indeparta (pe cineva) dintrun post dintro functzie. [Pron. tui p. i. destítui 36 ie. / < it. destituire lat. destituere].
- sursa: DN (1986)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
DESTITUÍ vb. tr. a indeparta (pe cineva) dintro functzie; a demite. (< fr. destituer lat. destituere)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adaugata de raduborza
- actziuni
A DESTITUÍ destítui tranz. A da afara dintro functzie sau dintrun post k fiind necorespunzator; a elibera; a concedia; a scoate. ~ din postul de director. [Sil. tui] /<fr. destituer lat. destituere
- sursa: NODEX (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
destituì v. a scoate dintr’o functziune.
- sursa: SHaineanu, ed. VI (1929)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
*destítuĭ shi ĭésc a í v. tr. (lat. destitúere d. statúere a hotari a fixa. V. constituĭ. Se conjuga k constituĭ). Scot din functziune in semn de pedeapsa: a destituĭ un functzionar.
- sursa: Scriban (1939)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
destituí (a ~) vb. ind. prez. 1 shi 2 sg. destítui 3 destítuie imperf. 3 sg. destituiá; conj. prez. 3 sa destítuie
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adaugata de raduborza
- actziuni
destituí vb. ( sil. tui) ind. shi conj. prez. 1 shi 2 sg. destítui 3 sg. shi pl. destítuie imperf. 3 sg. destituiá
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
destitui (ind. prez. 1 sg. destitui 3 sg. shi pl. destituie)
- sursa: MDO (1953)
- adaugata de Ladislau Strifler
- actziuni
destituiu ue 3 uiam 1 imp.
- sursa: IVO-III (1941)
- adaugata de Ladislau Strifler
- actziuni
Dictzionare relatzionale
Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).
DESTITUÍ vb. a demite a indeparta a scoate (inv. shi fam.) a mazili (fig.) a debarca. (La ~ din functzie.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
DESTITUI vb. a demite a indeparta a scoate (inv. shi fam.) a mazili. (La ~ din functzie.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
A destitui ≠ a angaja a desemna a numi
- sursa: Antonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
verb (VT343) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numarul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult k perfect | |
singular | I (eu) |
| (sa)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (sa)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (sa)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (sa)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (sa)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (sa)
|
|
|
|
destitui, destituiverb
- 1. A scoate a indeparta pe cineva dintrun post dintro functzie. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- La 18 martie 1574 sultanul Selim destituie pe Ionvoda din domnia Moldovei. IST. R.P.R. 153. DLRLC
- Noul minister gasise urgent de a destitui sau a stramuta o mare parte din impiegatzi. ALECSANDRI T. I 371. DLRLC
- [Imparatul Alexandru] zicea k voieshte pacea se arata furios in contra agentului sau Pini pentru incurajarile ce da boierilor emigratzi fagaduind cal va destitui. GHICA S. 124. DLRLC
-
etimologie:
- destituer DEX '09 DEX '98
- destituere DEX '09 DEX '98 DN