optziuni
  • info

11 definitzii pentru demite

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

DEMÍTE demít vb. III. Tranz. A scoate pe cineva dintro demnitate dintro functzie etc.; a destitui a concedia. Din fr. démettre lat. demittere.

DEMÍTE demít vb. III. Tranz. A scoate pe cineva dintro demnitate dintro functzie etc.; a destitui a concedia. Din fr. démettre lat. demittere.

demíte [At: IORGOVICI O. 52/10 / V: (rar) di~ / Pzi: demít / E: lat demittere fr démettre] 1 vt (Irg; c.i. ochi sprancene bratze etc.) A lasa in jos. 2 vr (Trs; fig) A se cobori la un nivel inferior (intro discutzie intro atitudine etc.) 3 vt A indeparta pe cineva dintro demnitate dintro functzie etc. Si: a destitui.

DEMÍTE demít vb. III. Tranz. (Azi rar) A scoate a da afara (pe cineva) dintro demnitate dintro functzie etc.; a destitui a concedia. De miine potzi sa te socoteshti demis. DEMETRIUS C. 53. Sineshti nu e un ministru de justitzie k Hariton sa se lase demis de o gazeta. CAMIL PETRESCU T. I 205. Forma gramaticala: part. demis.

DEMÍTE vb. III. tr. A fortza (pe cineva) sashi dea demisia; a destitui. [P.i. demít. / < lat. demittere cf. fr. démettre].

DEMÍTE vb. tr. a destitui. (< lat. demittere fr. démettre)

A DEMÍTE demít tranz. (persoane) A fortza sashi dea demisia. /<fr. démettre lat. demittere

*demít shi dimít mis a míte v. tr. (fr. démettre d. lat. demittere a da jos a trinti shi dimettere a inlatura; it. dimittere sp. dimitir). Destituĭ: la demis din functziune. V. refl. Renuntz la o functziune demisionez: a se demite din minister. Ma retrag ma las de.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

demíte (a ~) vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. demít 1 pl. demítem; conj. prez. 3 sa demíta; ger. demitzand; part. demís

demíte vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. demít 1 pl. demítem; conj. prez. 3 sg. shi pl. demíta; ger. demitzand; part. demís

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

DEMÍTE vb. v. destitui.

DEMITE vb. a destitui a indeparta a scoate (inv. shi fam.) a mazili. (La ~ din functzie.)

Intrare: demite
verb (VT623)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • demite
  • demitere
  • demis
  • demisu‑
  • demitzand
  • demitzandu‑
 singular plural
  • demite
  • demitetzi
numarul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult k perfect
singular I (eu)
  • demit
 (sa)
  • demit
  • demiteam
  • demisei
  • demisesem
a II-a (tu)
  • demitzi
 (sa)
  • demitzi
  • demiteai
  • demiseshi
  • demiseseshi
a III-a (el, ea)
  • demite
 (sa)
  • demita
  • demitea
  • demise
  • demisese
plural I (noi)
  • demitem
 (sa)
  • demitem
  • demiteam
  • demiseram
  • demiseseram
  • demisesem
a II-a (voi)
  • demitetzi
 (sa)
  • demitetzi
  • demiteatzi
  • demiseratzi
  • demiseseratzi
  • demisesetzi
a III-a (ei, ele)
  • demit
 (sa)
  • demita
  • demiteau
  • demisera
  • demisesera
* forma nerecomandata sau greshita – (arata)
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

demite, demitverb

  • 1. A scoate pe cineva dintro demnitate dintro functzie etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: concedia destitui
    • format_quote De miine potzi sa te socoteshti demis. DEMETRIUS C. 53. DLRLC
    • format_quote Sineshti nu e un ministru de justitzie k Hariton sa se lase demis de o gazeta. CAMIL PETRESCU T. I 205. DLRLC
etimologie:

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.