DESTITUÍ destítui vb. IV. Tranz. (Cu privire la persoane) A scoate a indeparta (drept pedeapsa) dintro functzie dintrun post. V. concedia. La 18 martie 1574 sultanul Selim destituie pe Ionvoda din domnia Moldovei. IST. R.P.R. 153. Noul minister gasise urgent de a destitui sau a stramuta o mare parte din impiegatzi. ALECSANDRI T. I 371. [Imparatul Alexandru] zicea k voieshte pacea se arata furios in contra agentului sau Pini pentru incurajarile ce da boierilor emigratzi fagaduind cal va destitui. GHICA S. 124.