DÁFIN dafini s. m. Mic arbore din sudul Europei cu frunze persistente lucioase shi aromatice shi cu fructe ovale; laur (Laurus nobilis). ◊ Foi de dafin = frunzele uscate ale acestui arbore folosite drept condiment. ♦ (La pl. sau rar in sintagma foi de dafin) Frunzele acestui arbore cu care se impodobeau in Antichitate invingatorii; fig. glorie succes. Din sb. dafina.

dafin sm [At: (a. 1701) FN. 98 / V: (inv) dafne sn ~e sf (irg) ~a sf (reg) dafie sf dafin / Pl: ~i (inv) ~e / E: lat daphinus] 1 Mic arbore din familia lauracee cu frunze lucioase aromate shi totdeauna verzi cu flori mici galbui shi cu fructe ovale cultivat in sudul Europei Si: laur (reg) biboi ciumafetei ciumafaie frunzishoara lurbau turbare (Laurus nobilis). 2 (Is) Foaie (sau frunza) de ~ Frunza uscata de dafin (1) folosita in alimentatzie drept condiment sau la prepararea unor retzete in medicina populara. 3 (Is) Unt (sau pomada) de ~ Alifie preparata din frunzele sau boabele de dafin (1) intrebuintzata in medicina shi in cosmetica. 4 (Prc) Ramura sau frunza de dafin (1) cu care erau impodobitzi in Antichitate invingatorii. 5 (Fig) Glorie. 6 (Bot; reg; shis ~ cretz) Salcam (Robinia pseudocacia). 7 (Olt) Gard viu Si: (reg) dafinash. 8 (Bot; reg) Afin (Vaccinium myrtilius). 9 (Bot; ivr) Tamarin (Tamarindus indica). 10 (Bot; reg; shis ~ mic) Tulichina (Daphne mezereum). 11 (Bot; reg; ic) ~trandafir Leandru (Nerium oleander). 12 (Bot; reg; ic) ~mic Popilnic (Asarum europaem). 13 (Bot; reg; ic) ~salbatic Salcioara (Elaeagnus angustifolia).

DÁFIN dafini s. m. Mic arbore din sudul Europei cu frunze persistente lucioase shi aromatice shi cu fructe ovale; laur (Laurus nobilis). ◊ Foi de dafin = frunzele uscate ale arborelui descris mai sus folosite drept condiment. ♦ (La pl. sau rar in sintagma foi de dafin) Frunzele acestui arbore cu care se impodobeau in antichitate invingatorii; fig. glorie succes. Din scr. dafina.

DÁFIN dafini s. m. Mic arbore din sudul Europei cu frunze lucioase shi aromatice totdeauna verzi (Laurus nobilis); laur. Simtzi in nari mireasma de ulei de dafin. SADOVEANU Z. C. 140. In drum e o cascioara. Inchisa parasita. Un dafin o umbreshte Sub leasai inflorita. MACEDONSKI O. I 18. Dumbravi de dafin cu intunecoase carari cu lacuri albastre. EMINESCU N. 59. Deschidete dafin acum pentru mine Sa madapostesc. BOLINTINEANU O. 85. ◊ Foi de dafin = frunzele uscate ale arborelui descris mai sus intrebuintzate in bucatarie k condiment. Mirosul foilor de dafin acum galbene k tutunul de Havana se raspindi puternic shi placut. GALACTION O. I 120. ♦ (La pl. sau rar in expr. foi de dafin). Frunzele acestui arbore cu care se impodobeau in antichitate invingatorii; fig. glorie biruintza succes. Da pe tatal meu slavitul mult iubitulai spatare SHi culesatzi impreuna dafini multzi. DAVILA V. V. 151. Mi se pare k intru atita se cam marginesc foile de dafin ce am putut culege in cariera mea cinegetica. ODOBESCU S. III 22. Caci razboiul e bici groaznic care moartea il iubeshte SHi ai lui singeratzi dafini natziile i platesc. ALEXANDRESCU P. 134.

DÁFIN ~i m. Arbust tropical inalt cu frunze persistente lucioase shi mirositoare folosite drept condiment; laur. /< sb. dafina

dafin m. 1. arbore totdeauna verde cu bobitze negre shi acre de marimea unei masline; foile de dafin se intrebuintzeaza la bucatarie iar din partea carnoasa a boabelor sale se extrage uleiu (Laurus nobilis); 2. fig. emblema gloriei shi a izbanzei; 3. salcam (in Oltenia). [Lat. *DAPHINUS (din gr. daphne)].

dáfin m. (lat. daphne pop. dáphine d. vgr. dáphne; mrom. dafin alb. dafina sirb. dafina bg. dafina). Laur (laurus nobilis). Frunze de dafin funze de laur de vinzare pin bacaliĭ shi intrebuintzate in bucatarie la prepararea marinateĭ chiftelelor sh.a. In Olt. dafín drog. salcim.

dáfine sf vz dafin

dáfne sn vz dafin

dắfin sm vz dafin

dáfin s. m. pl. dáfini

dáfin s. m. pl. dáfini

DÁFIN s. v. salcam.

DÁFIN s. (BOT.; Laurus nobilis) laur (prin Transilv.) lurban.

DAFIN s. (BOT.; Laurus nobilis) laur (prin Transilv.) lurban.

dafin s. v. SALCIM.

dafinmic s. v. PIPERULLUPULUI. POPILNIC.

dáfin (ni) s. m. 1. Laur (Laurus nobilis). 2. (Olt.) Salcim. Gr. δάφνη prin intermediul lat. daphinus (Pushcariu 482; Candrea Éléments 23; Diculescu Elementele 481; Sandfeld 18) cf. afin. Dupa altzi cercetatori (Cihac II 654; Candrea) din sl. (bg. sb.) dafina cf. alb. dafinë dafën tc. dafne; insa chiar cuvintul sl. provine din lat. sau din rom. (cf. Miklosich Elem. 406).

DÁFIN (< scr.) s. m. Arbust de c. 2 5 m (arbore de c. 20 m in zona mediteraneana de unde este originar) cu frunze pieloase lucioase persistente intens mirositoare flori mici galbeneverzui dispuse in umbele shi fructe bace ovoide albastrenegricioase (Laurus nobilis). Frunzele se utilizeaza drept condiment; din semintze se extrage un ulei folosit in ind. farmaceutica. Sin. laur (2).

LAURUS L. DAFIN fam. Lauraceae. Gen originar din sudul Europei 2 specii. arbori shi arbushti cu frunze persistente pieloase mirositoare. Flori dioice in raceme scurte in axa frunzelor (perigon compus din 4 foliole 12 stamine cele femele cu 4 staminoizi).