DÁFIN dafini s. m. Mic arbore din sudul Europei cu frunze lucioase shi aromatice totdeauna verzi (Laurus nobilis); laur. Simtzi in nari mireasma de ulei de dafin. SADOVEANU Z. C. 140. In drum e o cascioara. Inchisa parasita. Un dafin o umbreshte Sub leasai inflorita. MACEDONSKI O. I 18. Dumbravi de dafin cu intunecoase carari cu lacuri albastre. EMINESCU N. 59. Deschidete dafin acum pentru mine Sa madapostesc. BOLINTINEANU O. 85. ◊ Foi de dafin = frunzele uscate ale arborelui descris mai sus intrebuintzate in bucatarie k condiment. Mirosul foilor de dafin acum galbene k tutunul de Havana se raspindi puternic shi placut. GALACTION O. I 120. ♦ (La pl. sau rar in expr. foi de dafin). Frunzele acestui arbore cu care se impodobeau in antichitate invingatorii; fig. glorie biruintza succes. Da pe tatal meu slavitul mult iubitulai spatare SHi culesatzi impreuna dafini multzi. DAVILA V. V. 151. Mi se pare k intru atita se cam marginesc foile de dafin ce am putut culege in cariera mea cinegetica. ODOBESCU S. III 22. Caci razboiul e bici groaznic care moartea il iubeshte SHi ai lui singeratzi dafini natziile i platesc. ALEXANDRESCU P. 134.