Definitzia cu ID-ul 443875:
Dictzionare etimologice
Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
dáfin (ni) s. m. 1. Laur (Laurus nobilis). 2. (Olt.) Salcim. Gr. δάφνη prin intermediul lat. daphinus (Pushcariu 482; Candrea Éléments 23; Diculescu Elementele 481; Sandfeld 18) cf. afin. Dupa altzi cercetatori (Cihac II 654; Candrea) din sl. (bg. sb.) dafina cf. alb. dafinë dafën tc. dafne; insa chiar cuvintul sl. provine din lat. sau din rom. (cf. Miklosich Elem. 406).