12 definiții pentru biruință
din care- explicative (7)
- morfologice (2)
- relaționale (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BIRUÍNȚĂ, biruințe, s. f. Victorie, izbândă. – Birui + suf. -ință.
BIRUÍNȚĂ, biruințe, s. f. Victorie, izbândă. – Birui + suf. -ință.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de paula
- acțiuni
biruință sf [At: PRAV. MOLD. 1002 / Pl: ~țe / E: birui + -ință] 1 Stăpânire. 2 Victorie.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BIRUÍNȚĂ, biruințe, s. f. Izbîndă, victorie. O să se-ntoarcă! Cîntase aceste cuvinte ca într-o biruință. SADOVEANU, M. C. 76. Pe cînd oastea se așază, iată soarele apune, Voind creștetele-nalte ale țării să-ncunune Cu un nimb de biruință. EMINESCU, O. I 148. ♦ Fig. Pămîntul întors e o biruință mare... în el s-a semănat pînea de mîine a orașelor. CAMILAR, TEM. 101.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BIRUÍNȚĂ, biruințe, s. f. Victorie, izbândă. – Din birui + suf. -ință.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
BIRUÍNȚĂ ~e f. Succes deplin obținut printr-un efort deosebit (într-o luptă, într-o competiție sportivă, într-un domeniu de activitate etc.); victorie; izbândă. [G.-D. biruinței; Sil. -ru-in-ță] /a birui + suf. ~ință
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
biruință f. fapta de a birui și rezultatul ei: învingere, victorie.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
biruínță f. pl. e. Învingere, victorie.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
biruínță s. f., g.-d. art. biruínței; pl. biruínțe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
biruínță s. f., g.-d. art. biruínței; pl. biruínțe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
BIRUÍNȚĂ s. izbândă, victorie. (A repurtat o mare ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
BIRUINȚĂ s. izbîndă, victorie. (A repurtat o mare ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Biruință ≠ înfrângere
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
biruință, biruințesubstantiv feminin
- 1. Izbândă, victorie. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: izbândă victorie antonime: înfrângere
- O să se-ntoarcă! Cîntase aceste cuvinte ca într-o biruință. SADOVEANU, M. C. 76. DLRLC
- Pe cînd oastea se așază, iată soarele apune, Voind creștetele-nalte ale țării să-ncunune Cu un nimb de biruință. EMINESCU, O. I 148. DLRLC
- Pămîntul întors e o biruință mare... în el s-a semănat pînea de mîine a orașelor. CAMILAR, TEM. 101. DLRLC
-
etimologie:
- Birui + sufix -ință. DEX '98 DEX '09