cuviintza sf [At: TETRAEV. (1574) 239 / V: (inv) ~venin~ / Pl: ~tze / E: ml convenientio cf cuviincios convenientza] (Inv) 1 Ceea ce i se cuvine cuiva Si: (ivr) cuvenire (1). 2 Ceea ce i revine de drept cuiva Si: cuvenire (2). 3 Purtare buna cuviincioasa politicoasa. 45 (Ila ilav) Cu (sau de rar in) ~ (Care este) cum se cuvine (4). 67 (Inv; ila; ilav) Fara (sau peste) ~ (Care este) nepotrivit. 8 (Ie) A fi de ~tza cuiva A se cere (ceva) de la cineva. 9 (Ila) De ~ Necesar. 10 (Ils) Cele de ~ Cele necesare. 11 (Ial) Ceea ce este conform cu... 12 (Ilav) Dupa ~tza... Conform cu... 13 Privintza. 14 Vredncie. 15 Motivatzie. 16 Maretzie. 17 (Slm) Asemanare. 18 (Frm) Convenientza. 19 Ceea ce trebuie.

CUVIÍNTZA cuviintze s. f. 1. Regula de buna conduita atitudine sau purtare cuviincioasa; politetze decentza. Copiii respecta... cuviintza mesei. GALACTION O. I 180. E atita cuviintza in tzinuta ei atita sigurantza in fraza ei limpede shi curgatoare. VLAHUTZA O. A. 438. ◊ Loc. adv. Dupa cuviintza = dupa cum se cuvine asha cum trebuie. El le intimpina dupa cuviintza. ISPIRESCU M. V. 27. ◊ Expr. A gasi (sau a crede a socoti) de cuviintza = a gasi a crede etc. k e bine nimerit potrivit. Mam oprit unde am crezut de cuviintza. SAHIA U.R.S.S. 17. Ma rog ia masuri cum crezi de cuviintza. CARAGIALE O. VII 201. Am facut shi eu praznic... shi am gasit de cuviintza sa te poftesc shi pe dta cumatre. CREANGA P. 30. Tu autor al Manualului de vinatoare nai socotit de cuviintza a numara shi turturica printre pasarile de vinat. ODOBESCU S. III 37. A fi de cuviintza = a se cuveni. Nu e de cuviintza unui om... a lauda asta... patima. NEGRUZZI S. I 74. Cele de cuviintza = cele trebuincioase necesare indicate. Las’ daca nu ia da odihna pe nas zise boierul in gindul sau dupa ce orindui cele de cuviintza. CREANGA P. 301. 2. (Frantzuzism neobishnuit) Ceea ce e convenabil; convenientza. Artele folositoare shi cuviintzele vietzii civilizate. BALCESCU O. II 12.

CUVIÍNTZA ~e f. Conduita unanim acceptata; purtare cuviincioasa. ◊ A gasi (a crede a socoti) de ~ a crede k este potrivit. Dupa ~ dupa cum se cuvine. Buna~ atitudine cuviincioasa; decentza. [G.D. cuviintzei; Sil. viin] /<lat. convenientia

cuviintza f. 1. ceea ce se cuvine a face; 2. dreptate echitate: a gasit de cuviintza. [Lat. CONVENIENTIA].

cuviintza f. pl. e (d. a se cuveni). Decentza fapta cuviincĭoasa. A gasi de cuviintza a considera vrednic de a fi facut a crede k asha e bine.

cuviíntza (viintza) s. f. g.d. art. cuviíntzei; pl. cuviíntze

cuviíntza s. f. (sil. viin) g.d. art. cuviíntzei; pl. cuviíntze

cuviintza

cuviintza tze.

CUVIÍNTZA s. 1. (inv.) cadenie cadintza. (Totul sa facut dupa ~.) 2. v. politetze.

CUVIINTZA s. 1. (inv.) cadenie cadintza. (Totul sa facut dupa ~.) 2. decentza politetze respect (livr.) reverentza urbanitate (livr. fig.) urbanism. (O atitudine plina de ~.)

Cuviintza ≠ necuviintza