Definitzia cu ID-ul 855211:

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

CUVIÍNTZA cuviintze s. f. Regula de buna conduita atitudine sau purtare cuviincioasa; politetze decentza. ◊ Loc. adv. Dupa cuviintza = asha cum trebuie. ◊ Expr. A gasi (sau a crede a socoti) de cuviintza = a gasi a crede etc. k e bine potrivit. Cele de cuviintza = cele trebuincioase cele ce se cuvin. [Pr.: viin] Lat. convenientia.