cumva av [At: COD. VOR. 86/6 / V: (inv) ~vashi / A: (Trs) cumva / E: cum + va] 1 Intrun fel oarecare Si: oarecum. 2 (Ie) Nu (care) ~ sa Nici intrun caz sa nu... 3 (Precedat adesea de prep de; inv) Poate. 4 (Ilpi) Nu ~? Oare nu...? 5 (Ial; raspuns la o intrebare de acelashi fel) Numi prea vine sa cred. 6 (Ilpi) Nu care ~ (shi) sa...? Oare nu? 7 (Inv; ilav) Care ~ Ceva din intamplare. 8 (Ial) Oarecum. 9 (Inv; ilav) Alt care ~ De altfel.

CUMVÁ adv. (Uneori familiar precedat de «care» sau «ceva») 1. Intrun fel oarecare oarecum. SHi eu mam gindit asha Sai mai intarim cumva: Sa leaducem noi aminte Amarul de mai nainte. DESHLIU M. 49. Mie unuia daca cumva mia placut vreo vinatoare apoi a fost tocmai din acelea in care picioarele shi minele au mai putzin de lucrat. ODOBESCU S. III 15. ◊ Expr. (Amenintzator) (Sa) nu (care) cumva sa... = in nici un caz sub nici un motiv sa nu... Sa nu cumva sa deschidetzi pina ce nutzi auzi glasul meu. CREANGA P. 19. Dar nu cumva sa faci de altfel k nici in borta shoarecului nu eshti scapat de mine. CREANGA P. 212. 2. Poate din intimplare eventual. Pantelimon era soldat shi uniforma i shedea bine shi se purta k o fata sa nu fie cumva pedepsit. REBREANU R. I 282. De nau murit cumva vreunul din ei apoi de buna sama k traiesc cu totzii inca shi astazi. SBIERA P. 48. Dupa aceea cind i spunea cumva cineva cite ceva de pe undeva care era cam asha shi nu asha Ipate flutura din cap. CREANGA P. 179. Insa de va e teama k nu cumva prin mine Sa sendrepteze lumea gresheala va e proasta. ALEXANDRESCU P. 85. Iar cumva de nei voi... Apoi foarte vei greshi. TEODORESCU P. 117. ◊ Expr. (In constructzii negativinterogative) (Oare) nu (care) cumva...? = oare (din intimplare) nu... ? Nu care cumva ai socotit k rapindumi tineretzile... sa le inchizi k intro ocna? DELAVRANCEA S. 111. Oare nu cumva nenea Martin a dat raita pe la dta peacasa? CREANGA P. 31. Nu cumva ash putea sal angajez in trupa mea? ALECSANDRI T. 281.

CUMVÁ adv. 1) Intrun fel oarecare. ◊ Nu ~? oare nu? (Sa) nu (care) ~ in nici un caz. 2) pop. Ocazional; intamplator; poate. Nu ~ sa incerci sa... /cum + va

cumva adv. V. cum.

cumvá orĭ cumvá adv. Poate e posibil (in unire cu daca conditzional shi nu saŭ oare nu cu ideĭa de frica presupunere orĭ sperantza: Daca cumva va veni saĭ spuĭ c’am plecat. Nu cumva shtie? Oare nu cumva shtie? K amenintzare: sa nu cumva sa te prind k mintzĭ!

cumvá adv.

cumvá adv.

cumva

cumva.

+nu cumva loc. adv.

CUMVÁ adv. 1. oarecum (inv.) doar. (O apreciere ~ exacta.) 2. eventual poate (inv.) candai. (Avetzi ~ o tzigara?)

CUMVA adv. 1. oarecum (inv.) doar. (O apreciere ~ exacta.) 2. eventual poate (inv.) cindai. (Avetzi ~ o tzigara?)