oarecum av [At: PRAV. 65 / V: (înv) va~ / E: oare¹ + cum] 1 Într-o măsură oarecare Si: întrucâtva, oarecumva (1). 2 Cumva. 3 (Înv; îe) Nu ~ să... În nici un caz... 4 (Înv) După cum Si: oarecumva (3). 5 (Asr) A-i fi ~ A-i fi greu, neplăcut. 6 (Îae) A se jena.

OARECÚM adv. Întrucîtva, într-o măsură oarecare. V. cumva. Clipi din ochi, silindu-se oarecum să se trezească deplin. SADOVEANU, B. 24. La început, eram oarecum, într-un anumit sens, liniștit. CAMIL PETRESCU, U. N. 192. ◊ Expr. A-i fi (cuiva) oarecum = a-i fi greu, neplăcut, a-i fi rușine, a se jena. Mă mier că nu ți-i oarecum să-ți fie. CREANGĂ, P. 127. – Variantă: oareșicum (pronunțat oa-reși-) (VLAHUȚĂ, O. A. 138) adv.

OARECÚM adv. Într-o anumită măsură; întrucâtva; cam. ◊ A-i fi cuiva ~ a-i fi (cuiva) neplăcut; a-i fi rușine. /oare + cum

OAREȘICÚM adv. v. oarecum.

oare-cúm adv. indefinit. Întru cît-va, într’un mod oare-care: el se temea oare-cum să nu cadă.

oarecúm (cumva) adv.

oarecúm adv.

oarecum

oarecum.

*oáre cum adv. + adv. ( ~ îl cheamă?)

OARECÚM adv. 1. cam, întrucâtva, (înv.) oarece, oareșice. (Îi era ~ teamă de...) 2. ceva, întrucâtva, oareșicum, (înv. și reg.) cevași, cevașilea, (înv.) oarece. (Cunoștea ~ regulamentul.) 3. întrucâtva, nițel, puțin. (Se simte ~ obosit.) 4. cumva, (înv.) doar. (O apreciere ~ exactă.)

OARECUM adv. 1. cam, întrucîtva, (înv.) oarece, oareșice. (Îi era ~ teamă de...) 2. ceva, întrucîtva, oareșicum, (înv. și reg.) cevași, cevașilea, (înv.) oarece. (Cunoștea ~ regulamentul.) 3. întrucîtva, nițel, puțin. (Se simte ~ obosit.) 4. cumva, (înv.) doar. (O apreciere ~ exactă.)

oarecúm, adv. – Cumva, într-un fel. – Din oare + cum (DEX, MDA).