eventual ~a [At: (a. 1776) URICARIUL I 179 / V: (inv) ~uel / P: ~tual / Pl: ~i ~e / E: fr éventuel] 1 a Care are shanse de a se intampla Si: posibil probabil. 23 av a (In mod) ipotetic. 4 av In functzie de caz.

EVENTUÁL A eventuali e adj. Care poate sa se intimple posibil (in viitor). Capitanul voia sa se asigure impotriva unor eventuale banuieli de complicitate. REBREANU P. S. 100. ◊ (Adverbial) Am satzi trimit pachetul eventual am sa tzil aduc chiar eu. Pronuntzat: tual.

EVENTUÁL A adj. Care se poate intampla; posibil probabil. [Pron. tual. / cf. fr. éventuel it. eventuale < lat. eventus intamplare].

EVENTUÁL A adj. (shi adv.) care se poate intampla; posibil probabil. (< fr. éventuel)

EVENTUÁL ~a (~i ~e) shi adverbial Care poate avea loc; care este cu putintza. [Sil. eventual] /<fr. éventuel

eventual a. subordonat unui eveniment nesigur.

*eventuál a adj. (fr. éventuel it. eventuale d. lat. eventus intimplare). Intimplator care depinde de intimplare: ĭatzĭ cortelu pentru vreo ploaĭe eventuala. Adv. In mod eventual.

eventuel a av vz eventual

+eventual² (desp. tual) adv.

eventuál (tual) adj. m. pl. eventuáli; f. eventuála pl. eventuále

eventuál adj. m. (sil. tual) pl. eventuáli; f. sg. eventuála pl. eventuále

EVENTUÁL adj. adv. 1. adj. v. posibil. 2. adv. v. cumva.

EVENTUAL adj. adv. 1. adj. posibil probabil. (O ~ intilnire intre cei doi ambasadori.) 2. adv. cumva poate (inv.) cindai. (Avetzi ~ o tzigara?)

EVENTUÁL A (< fr.) adj. (SHi adv.) Care depinde de imprejurari; posibil; probabil. ◊ Drept. e. = drept subiectiv care confera titularului sau un grad redus de putere shi sigurantza intrucat i lipseshte fie obiectul fie subiectul activ adica unul dintre componentele necesare existentzei sale (ex. dreptul la repararea unui prejudiciu ce sar putea produce in viitor).