posibil, ~ă [At: CR (1848), 9¹/44 / V: (nrc) ~bel / Pl: ~i, ~e / E: fr possible, lat possibilis] 1 a Care se poate întâmpla Si: probabil. 2 a Care se poate face Si: realizabil, (înv) putibil. 3 a Care este voie să se facă Si: îngăduit, permis. 4 a Care se poate imagina. 5 sn Ceea ce este cu putință. 6 sn Ceea ce se poate realiza. 7 sn Ceea ce se poate întâmpla. 8 sn (Îe) A face tot ~ul (și imposibilul) A face tot ce se poate, într-o împrejurare. 9 (Îae) A încerca totul pentru a ajunge la rezultatul dorit.

POSÍBIL, -Ă, posibili, -e, adj. (În construcție cu verbul «a fi») Care se poate întîmpla sau realiza, care poate fi făcut sau imaginat; cu putință. Creșterea producției la hectar este posibilă numai prin folosirea din plin a metodelor agrotehnice înaintate. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2827. ◊ (În construcții impersonale) E posibil oare să nu fim de loc informați despre cele ce se petrec înaintea noastră? CAMIL PETRESCU, U. N. 346. ♦ (Substantivat, n.) Ceea ce e cu putință. De ce, chiar în materie de vînătorie, să nu hotărîm marginile posibilului? ODOBESCU, S. III 48. ◊ Expr. În măsura posibilului v. măsură. A face tot posibilul (sau posibilul și imposibilul) = a face tot ce se poate, a încerca totul pentru a ajunge la rezultatul dorit. Ce n-a făcut domnul Hagi-Iordan?.. Posibilul și imposibilul. C. PETRESCU, C. V. 97.

POSÍBIL, -Ă adj. Care se poate realiza, întâmpla; care este cu putință. // s.n. Ceea ce este cu putință. [< lat. possibilis, cf. fr. possible].

POSÍBIL, -Ă adj. care se poate realiza, întâmpla. ◊ (s. n.) ceea ce este cu puțintă. (< fr. possible, lat. possibilis)

POSÍBIL¹ adv. Cu putință. /<fr. possible, lat. possibilis

POSÍBIL² ~ă (~i, ~e) 1) Care poate exista; care poate fi înfăptuit. 3) și substantival Care constituie o limită extremă. ◊ A face tot ~ul (și imposibilul) a face absolut totul pentru a realiza ceva; a depune toate sforțările pentru a-și atinge scopul. /<fr. possible, lat. possibilis

posibil a. ce poate fi, ce se poate face. ║ n. tot ce se poate: a face posibilul.

*posíbil, -ă adj. (lat. possibilis). Care se poate: lucru posibil, (Eliptic = poate). De ex.: Va ploŭa. Posibil! S. n., pl. e. Lucru posibil: voĭ face tot posibilu ca să reușesc.

posibel, ~ă a vz posibil

posíbil¹ adj. m., pl. posíbili; f. posíbilă, pl. posíbile

posíbil² s. n. (tot ŭl)

posíbil adj. m., pl. posíbili; f. sg. posíbilă, pl. posíbile

posíbil s. n.

POSÍBIL adj., adv. 1. adj. realizabil, (livr.) fezabil, (rar) practicabil. (Un lucru ~.) 2. adj. (înv. și reg.) putincios. (Toate mijloacele ~.) 3. adj. eventual, probabil. (O ~ întâlnire între cei doi ambasadori.) 4. adv. v. poate. 5. adj. potențial, probabil, virtual. (~ câștigător al unei competiții.)

POSIBIL adj., adv. 1. adj. realizabil, (rar) practicabil. (Un lucru ~.) 2. adj. (înv. și reg.) putincios. (Toate mijloacele ~.) 3. adj. eventual, probabil. (O ~ întîlnire între cei doi ambasadori.) 4. adv. poate, probabil. (~ să vin.) 5. adj. potențial, probabil, virtual. (~ cîștigător al unei competiții.)

Posibil ≠ imposibil

TOUT EST POUR LE MIEUX DANS LE MEILLEUR DES MONDES POSSIBLES (fr.) totul se petrece cel mai bine în cea mai bună dintre lumile posibile – Teză deistă apologetică, enunțată de Leibniz în „Thaeodicaea”, pe care Voltaire a răstălmăcit-o ironic în „Candide”.