IMPOSÍBIL A imposibili e adj. s. n. 1. Adj. Care nu e posibil care nu se poate indeplini; irealizabil. ♦ Extrem de greu de dificil. O munca imposibila. ♦ (Fam.; despre oameni) Nesuferit insuportabil. 2. S. n. Ceea ce este (aproape) cu neputintza de realizat. ◊ Expr. A face imposibilul = a face tot ceea ce i sta in putintza pentru a realiza ceva. ♦ (Adverbial) Cu neputintza in niciun caz cu niciun pretz. Din fr. impossible lat. impossibilis.

imposibil ~a [At: GHEREA ST. CR. III 238 / Pl: ~i ~e / E: fr impossible it impossibile lat impossibilis] 1 a Care nu poate exista. 23 av a (In mod) irealizabil. 45 av a (In mod) intolerabil. 6 sn (Ie) A face ~ul A face tot ce este cu putintza. 78 sn Ceea ce este (aproape) cu neputintza de realizat. 910 a av (Care este) cu neputintza.

IMPOSÍBIL A imposibili e adj. s. n. 1. Adj. Care nu e posibil care nu se poate indeplini; irealizabil. ♦ Extrem de greu de dificil. O munca imposibila. ♦ (Fam.; despre oameni) Nesuferit insuportabil. 2. S. n. Ceea ce este (aproape) cu neputintza de realizat. ◊ Expr. A face imposibilul = a face tot ceea ce i sta in putintza pentru a realiza ceva. ♦ (Adverbial) Cu neputintza nici intrun caz cu nici un pretz. Din fr. impossible lat. impossibilis.

IMPOSÍBIL A imposibili e adj. Care nu e posibil care nu se poate indeplini; irealizabil. Lucru imposibil. Situatzie imposibila. ◊ (Adverbial) Se intindea shi aici molima din Moldova? Imposibil... DUMITRIU B. F. 13. ◊ (Substantivat) Deci visul se indeplinise! Imposibilul se facuse posibil sonor dogoritor! GALACTION O. I 150. ◊ Expr. A face imposibilul = a face tot ceea ce i sta cuiva in putintza pentru a realiza ceva. ♦ (Familiar despre oameni) Nesuferit insuportabil. Pina shi cuie pentru tablouri mia cerut. E un imposibil. PAS Z. IV 160.

IMPOSÍBIL A adj. Care nu se poate face nu este posibil nu poate sa existe. ♦ (Fam.) Nesuferit rau insuportabil. // s.n. Lucru cu neputintza de realizat irealizabil. ◊ A face imposibilul = a face totul pentru a realiza ceva. [Cf. fr. impossible it. impossibile lat. imposibilis].

IMPOSÍBIL A I. adj. care nu este posibil nu poate sa existe. ◊ (fam.; despre oameni) nesuferit insuportabil. II. s. n. lucru cu neputintza irealizabil. ◊ (adv.) cu neputintza. (< fr. impossible lat. impossibilis)

IMPOSÍBIL ~a (~i ~e) shi substantival 1) Care nu este posibil; cu neputintza de realizat; de nerealizat; nerealizabil; irealizabil. 2) Care nu poate sa existe. 3) fig. fam. (despre persoane) Care nu poate fi acceptat sau suportat; de nesuferit; insuportabil. /<fr. impossible lat. impossibilis

imposibil a. care nu poate fi ce nu se poate face. ║ n. lucru imposibil: a incerca imposibilul.

*imposíbil a adj. (lat. impossíbilis). Care nu e posibil care nu se poate: asediatzilor lea fost imposibil sa maĭ reziste. Care nu poate fi satisfacut insuportabil intolerabil: om imposibil situatziune imposibila. S. n. Lucru imposibil: a incerca imposibilu. A te face imposibil a deveni insuportabil intolerabil.

imposíbil¹ adj. m. pl. imposíbili; f. imposíbila pl. imposíbile

imposíbil adj. m. posibil

IMPOSÍBIL adj. adv. 1. adj. irealizabil nerealizabil (inv.) neputincios. (Ishi propune un tzel ~.) 2. adj. adv. exclus. (Rezolvarea aceasta este ~.) 3. adj. v. nesuferit.

IMPOSIBIL adj. adv. 1. adj. irealizabil nerealizabil (inv.) neputincios. (Ishi propune un tzel ~.) 2. adj. adv. exclus. (Rezolvarea aceasta este ~.) 3. adj. insuportabil nesuferit (inv.) nesuferibil nesufericios. (E un om ~.)

Imposibil ≠ posibil

NIL MORTALIBUS ARDUM EST (lat.) nimic nu este imposibil muritorilor Horatziu „Ode” I 3 37. Omul in cutezantza sa incearca shi reusheshte sa infaptuiasca lucruri care par ai depashi puterile.