CUMVÁ adv. (Uneori familiar precedat de «care» sau «ceva») 1. Intrun fel oarecare oarecum. SHi eu mam gindit asha Sai mai intarim cumva: Sa leaducem noi aminte Amarul de mai nainte. DESHLIU M. 49. Mie unuia daca cumva mia placut vreo vinatoare apoi a fost tocmai din acelea in care picioarele shi minele au mai putzin de lucrat. ODOBESCU S. III 15. ◊ Expr. (Amenintzator) (Sa) nu (care) cumva sa... = in nici un caz sub nici un motiv sa nu... Sa nu cumva sa deschidetzi pina ce nutzi auzi glasul meu. CREANGA P. 19. Dar nu cumva sa faci de altfel k nici in borta shoarecului nu eshti scapat de mine. CREANGA P. 212. 2. Poate din intimplare eventual. Pantelimon era soldat shi uniforma i shedea bine shi se purta k o fata sa nu fie cumva pedepsit. REBREANU R. I 282. De nau murit cumva vreunul din ei apoi de buna sama k traiesc cu totzii inca shi astazi. SBIERA P. 48. Dupa aceea cind i spunea cumva cineva cite ceva de pe undeva care era cam asha shi nu asha Ipate flutura din cap. CREANGA P. 179. Insa de va e teama k nu cumva prin mine Sa sendrepteze lumea gresheala va e proasta. ALEXANDRESCU P. 85. Iar cumva de nei voi... Apoi foarte vei greshi. TEODORESCU P. 117. ◊ Expr. (In constructzii negativinterogative) (Oare) nu (care) cumva...? = oare (din intimplare) nu... ? Nu care cumva ai socotit k rapindumi tineretzile... sa le inchizi k intro ocna? DELAVRANCEA S. 111. Oare nu cumva nenea Martin a dat raita pe la dta peacasa? CREANGA P. 31. Nu cumva ash putea sal angajez in trupa mea? ALECSANDRI T. 281.