opțiuni
  • info

11 definiții pentru întâmplător

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNTÂMPLĂTÓR, -OÁRE, întâmplători, -oare, adj. (Adesea adverbial) Care se produce din întâmplare, care survine în mod neprevăzut; incidental, accidental, aleatoriu. – Întâmpla + suf. -ător.

ÎNTÂMPLĂTÓR, -OÁRE, întâmplători, -oare, adj. (Adesea adverbial) Care se produce din întâmplare, care survine în mod neprevăzut; incidental, accidental, aleatoriu. – Întâmpla + suf. -ător.

întâmplător, ~oare a, av [At: VĂCĂRESCU, IST. 110 / Pl: ~i, ~oare / E: întâmpla + -ător] 1-2 (Care se produce) din întâmplare Si: accidental, aleatoriu, incidental. 3-4 (Care survine) în mod neprevăzut.

ÎNTÂMPLĂTÓR1 adv. Din întâmplare. /a întâmpla + suf. ~ător

ÎNTÂMPLĂTÓR2 ~oáre (~óri, ~oáre) Care se produce din întâmplare; care are loc pe neașteptate; accidental; incidental; inopinat. /a întâmpla + suf. ~ător

întâmplător a. din întâmplare.

ÎNTÎMPLĂTÓR, -OÁRE, întîmplători, -oare, adj. Care vine, se produce din întîmplare, care se ivește pe neașteptate, în mod neprevăzut; incidental. Faptă întîmplătoare. Întîlnire întîmplătoare. ▭ Fără să întrebe nimic pe nimeni, Filip primi, de la cîțiva întîmplători vecini vorbareți, toate lămuririle. GALAN, B. I 18. ◊ (Adverbial) Directorul nu dă pe la redacție decît întîmplător, așa că greu ai să-l nemerești. REBREANU, R. I 182.

întîmplătór, -oáre adj. Din întîmplare, accidental. Eventual. Adv. Din întîmplare.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

întâmplătór adj. m., pl. întâmplătóri; f. sg. și pl. întâmplătoáre

întâmplătór adj. m., pl. întâmplătóri f. sg. și pl. întâmplătoáre

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNTÂMPLĂTÓR adj. 1. accidental, incidental, ocazional, sporadic, (livr.) aleatoriu, contingent, stocastic, (rar) cazual, (înv.) simptomatic. (Fenomen, eveniment ~.) 2. v. neprevăzut. 3. arbitrar. (O alegere ~oare.)

ÎNTÎMPLĂTOR adj. 1. accidental, incidental, ocazional, sporadic, (livr.) aleatoriu, contingent, stocastic, (rar) cazual, (înv.) simptomatic. (Fenomen, eveniment ~.) 2. incidental, neprevăzut, (livr.) fortuit. (O întîlnire ~.) 3. arbitrar. (O alegere ~.)

Intrare: întâmplător
întâmplător adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • întâmplător
  • ‑ntâmplător
  • întâmplătorul
  • întâmplătoru‑
  • ‑ntâmplătorul
  • ‑ntâmplătoru‑
  • întâmplătoare
  • ‑ntâmplătoare
  • întâmplătoarea
  • ‑ntâmplătoarea
plural
  • întâmplători
  • ‑ntâmplători
  • întâmplătorii
  • ‑ntâmplătorii
  • întâmplătoare
  • ‑ntâmplătoare
  • întâmplătoarele
  • ‑ntâmplătoarele
genitiv-dativ singular
  • întâmplător
  • ‑ntâmplător
  • întâmplătorului
  • ‑ntâmplătorului
  • întâmplătoare
  • ‑ntâmplătoare
  • întâmplătoarei
  • ‑ntâmplătoarei
plural
  • întâmplători
  • ‑ntâmplători
  • întâmplătorilor
  • ‑ntâmplătorilor
  • întâmplătoare
  • ‑ntâmplătoare
  • întâmplătoarelor
  • ‑ntâmplătoarelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

întâmplător, întâmplătoareadjectiv

  • 1. adesea adverbial Care se produce din întâmplare, care survine în mod neprevăzut. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: accidental aleatoriu incidental inopinat
    • format_quote Faptă întâmplătoare. Întâlnire întâmplătoare. DLRLC
    • format_quote Fără să întrebe nimic pe nimeni, Filip primi, de la cîțiva întîmplători vecini vorbareți, toate lămuririle. GALAN, B. I 18. DLRLC
    • format_quote Directorul nu dă pe la redacție decît întîmplător, așa că greu ai să-l nemerești. REBREANU, R. I 182. DLRLC
etimologie:
  • Întâmpla + sufix -ător. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.