CRESHTÍN A creshtini e adj. s. m. shi f. I. Adj. Care apartzine creshtinismului privitor la creshtinism. II. S. m. shi f. 1. Persoana care a primit botezul shi crede in Isus Hristos. 2. (Pop.) Persoana om individ. Lat. christianus.

creshtin ~a [At: COD. VOR. 136/8 / Pl: ~i ~e / E: ml christianus a] 1 a Care apartzine creshtinismului Si: creshtinesc (1). 2 a Privitor la creshtinism Si: creshtinesc. 3 a Specific creshtinismului. 4 a Care provine de la creshtinism. 5 a De creshtinism. 6 a (Is) Era ~a Era in care anii se calculeaza de la nashterea lui Hristos. 7 smf Adept al creshtinismului. 8 smf (Pfm) Persoana. 9 (Is) ~ bun Om bun.

CRESHTÍN A creshtini e adj. s. m. shi f. I. Adj. Care apartzine creshtinismului privitor la creshtinism. II. S. m. shi f. 1. Adept al creshtinismului. 2. (Pop.) Persoana om individ. Lat. christianus.

CRESHTÍN A creshtini e s. m. shi f. 1. Adept al creshtinismului. ◊ (Adjectival) De creshtinism al creshtinismului. Religie creshtina. 2. Barbat (mai rar femeie); om individ. Nu altfel trebuia sa facem uite cum ziceau creshtinii aia din gara meseriashii aia k ei shtiu mai bine rosturile. DUMITRIU F. 134. Invatzatura putzina shi neispravita... dar mai presus de a celorlaltzi creshtini din sat i luminase altfel mintea. C. PETRESCU R. DR. 23. Pina la asfintzitul soarelui ajungem la gura Bicazului. Acolo poposim la un creshtin om de treaba. SADOVEANU B. 115.

CRESHTÍN² ~i m. Adept al creshtinismului. /<lat. christianus

creshtin a. shi m. 1. care e botezat shi profeseaza religiunea creshtina: popoarele creshtine; 2. ce tzine de creshtinism: religiune creshtina; 3. pop. om in genere (k fiintza morala) om mai ales bun: nu mai umbra spinului la usha creshtinului EM.; 4. pop. Roman k membru al bisericii ortodoxe (natzionalitatea identificata cu religiunea.) [Lat. CRISTIANUS].

creshtín a s. (lat. christianus d. Christus Hristos; it. sp. cristiano pv. crestian fr. chrétien crétin pg. christáo. V. cretin shi crestez). Adorator al luĭ Hristos: un creshtin un filosof creshtinesc. Fam. Om maĭ creshtine fa creshtino. Fig. Omenos blind: da fiĭ shi tu maĭ creshtin maĭ! K adj. in colo numaĭ creshtinesc k shi paginesc. In Ps. SHch. shi hristosean nca.

creshtín adj. m. s. m. pl. creshtíni; adj. f. s. f. creshtína pl. creshtíne

creshtín adj. m. s. m. pl. creshtíni; f. sg. creshtína pl. creshtíne

CRESHTÍN s. v. chip fatza figura individ ins om persoana.

creshtin s. v. CHIP. FATZA. FIGURA. INDIVID. INS. OM. PERSOANA.

creshtín (creshtína) adj. 1. Care apartzine creshtinismului privitor la creshtinism. 2. (S. m.) Om cumsecade om bun. Mr. megl. creshtin. Lat. christianus (Pushcariu 415; CandreaDens. 409; REW 1888: DAR). Pentru al doilea sens cf. Tagliavini Arch. Rom. XII 165; Iordan BF VI 150; shi observatziile prea putzin pertinente ale lui E. Speidel BL IX 25 care atribuie aceasta acceptzie unei influentze ruseshti. Dupa P. Labriolle Christianus in Bull. Du Cange V (192930) p. 6988 este cuvint rar in primele secole care apare numai de trei ori in Noul Testament shi a carui pronuntzare pop. a fost chrestianus. CandreaDens. explica evolutzia anormala (normal ar fi trebuit sa se dea *creshin) prin data sa tirzie; dar se datoreaza mai curind conservatorismului natural al cuvintului. Este cuvint folosit general (ALR I 214). Cf. dubletul inv. hristian s. m. (< χριστιανός). Der. necreshtin adj. (necredincios pagin); necreshtinesc adj. (pagin); creshtineshte adv. (k un creshtin); creshtina (var. increshtina creshtini) vb. (a se face creshtin a se boteza); necreshtinat adj. (care nu este botezat); creshtinism s. n. (ansamblul religiilor bazate pe invatzaturile lui Cristos) formatzie neol.; creshtinatzie s. f. (inv. creshtinatate); creshtinatate s. f. (totalitatea creshtinilor lumea creshtina) care se considera reprezentant al lat. christianitas (CandreaDens. 410; DAR) dar care mai probabil este un der. intern (Cf. Graur BL II 18).

creshtín a creshtini e s. m. shi f. adj. 1. S. m. shi f. Adept al creshtinismului; nume dat celui care sa botezat shi crede in Iisus Hristos shi in invatzatura Lui cuprinsa in Evanghelii shi propovaduita de Biserica. Prima data sau numit creshtini credincioshii din Antiohia inainte de anul 50 d. Hr. spre a se deosebi de iudei. 2. S. m. shi f. (Pop.) Persoana om ins individ. 3. Adj. Care apartzine creshtinismului privitor la creshtinism. Din lat. christianus.