FIGÚRA figuri s. f. 1. Infatzishare a fetzei a obrazului cuiva; chip fatza obraz. ◊ Expr. A face figura buna (sau rea) = a face o impresie buna (sau rea) celor din jur. (Fam.) A face (cuiva) figura = a face (cuiva) o farsa sau o surpriza neplacuta. A face figura de... = a avea aerul de... a fi considerat (sau a tzine sa fie considerat) drept... 2. Imagine plastica a unei fiintze sau a unui obiect redata prin desen pictura sculptura etc. ◊ Figura geometrica = reprezentare plana ori in spatziu a unor suprafetze corpuri drepte segmente unghiuri sau a altor elemente geometrice. ♦ (La jocul de cartzi) Carte care reprezinta diverse personaje (valet dama etc.). ♦ (La shah) Fiecare dintre piesele de joc avand forme caracteristice. ♦ Gramada de nisip de pietrish etc. care a fost cladita in forma de corp geometric regulat pentru a i se putea calcula mai ushor volumul. 3. Persoana; (in special) persoana purtatoare a unor caractere individuale sau sociale proprii; tip personalitate. 4. (In sintagmele) Figura de stil (sau poetica) = procedeu stilistic prin care se modifica intzelesul propriu al unui cuvant sau se asociaza cuvintele in asha fel incat sensurile vechi sa se imbogatzeasca pentru a da mai multa fortza imaginii sau expunerii prezentate. Figura etimologica = constructzie sintactica in care se alatura doua cuvinte inrudite etimologic (de obicei un verb shi un substantiv) sau apropiate din punct de vedere semantic. „SHia trait traiul” reprezinta o figura etimologica. (Log.) Figura silogistica = forma de silogism specificata de pozitzia termenului mediu in premise. 5. Pozitzie sau ansamblu de pozitzii shi de mishcari la dans la balet la scrima la patinaj etc. Din fr. figure lat. figura.

figura sf [At: DOSOFTEI V. S. 215 / A shi: (inv) fig~ / Pl: ~ri / E: fr figure lat figura] 1 Infatzishare a fetzei a obrazului cuiva Si: chip (27) fatza (26) obraz. 23 (Ie) A face ~ buna (sau rea) A face o impresie buna (sau rea) celor din jur. 4 (Ivr; ie) A face ~ A insemna ceva (in societate). 5 (Fam; ie) A face (cuiva) ~ra A face (cuiva) o farsa sau o surpriza neplacuta Si: a trage clapa (cuiva) a amagi a pacali. 6 (Fam; ie) A face ~ri A se da in spectacol. 7 (Fam; iae) A face fitze. 8 (Fam; d. aparate dispozitive etc; iae) A nu functziona (bine). 9 (Fam; ie) A se rupe in ~ri A incerca cu orice pretz sa impresioneze. 10 (Ie) A face ~ de... A avea aerul de... 11 (Iae) A fi considerat drept... 12 (Iae) A tzine sa fie considerat drept... 13 Imagine plastica a unei fiintze sau a unui obiect redata prin desen pictura sculptura etc. 14 (Is) ~ geometrica Ansamblu format din puncte linii shi suprafetze. 15 (La jocul de cartzi) Carte care reprezinta diverse personaje (valet dama etc.). 16 (La shah) Fiecare dintre piesele de joc avand forme caracteristice. 17 Gramada de nisip de pietrish etc. care a fost cladita in forma de corp geometric regulat pentru a i se putea calcula mai ushor volumul. 18 Fatza (1). 19 Persoana. 20 (Spc) Persoana purtatoare a unor caractere individuale sau sociale proprii Si: personalitate tip. 21 Personalitate marcanta. 22 (Is) ~ de stil (sau poetica) Procedeu stilistic prin care se modifica intzelesul propriu al unui cuvant sau se asociaza cuvintele in asha fel incat sensurile vechi sa se imbogatzeasca pentru a da mai multa fortza imaginii sau expunerii prezentate. 23 (Is) ~ etimologica Constructzie sintactica in care se alatura doua cuvinte inrudite etimologic (de obicei un verb shi un substantiv) sau apropiate din punct de vedere semantic. 24 (Log; is) ~ri silogistice Forme de silogism care se deosebesc intre ele dupa locul ocupat de termenul mediu in premise. 25 (Psh; ioc fond) Modalitate prin care un element individual shi structurat se detasheaza de ceea ce il inconjoara. 26 (Cor) Succesiune de pashi efectuata simultan de mai multzi dansatori. 27 (Spt) Exercitziu in programul unor discipline (patinaj scrima schi etc.). 28 (Muz) Motiv grup de note care formeaza o unitate ritmica sau tematica.

FIGÚRA figuri s. f. 1. Infatzishare a fetzei a obrazului cuiva; chip fatza obraz. ◊ Expr. A face figura buna (sau rea) = a face o impresie buna (sau rea) celor din jur. (Fam.) A face (cuiva) figura = a face (cuiva) o farsa sau o surpriza neplacuta. A face figura de... = a avea aerul de... a fi considerat (sau a tzine sa fie considerat) drept... 2. Imagine plastica a unei fiintze sau a unui obiect redata prin desen pictura sculptura etc. ◊ Figura geometrica = ansamblu format din puncte linii shi suprafetze. ♦ (La jocul de cartzi) Carte care reprezinta diverse personaje (valet dama etc.). ♦ (La shah) Fiecare dintre piesele de joc avand forme caracteristice. ♦ Gramada de nisip de pietrish etc. care a fost cladita in forma de corp geometric regulat pentru a i se putea calcula mai ushor volumul. 3. Persoana; (in special) persoana purtatoare a unor caractere individuale sau sociale proprii; tip personalitate. 4. (In sintagmele) Figura de stil (sau poetica) = procedeu stilistic prin care se modifica intzelesul propriu al unui cuvant sau se asociaza cuvintele in asha fel k sensurile vechi sa se imbogatzeasca pentru a da mai multa fortza imaginii sau expunerii prezentate. Figura etimologica = constructzie sintactica in care se alatura doua cuvinte inrudite etimologic (de obicei un verb shi un substantiv) sau apropiate din punct de vedere semantic. „SHia trait traiul” reprezinta o figura etimologica. (Log.) Figuri silogistice = forme de silogism care se deosebesc intre ele dupa locul ocupat de termenul mediu in premise. 5. Pozitzie sau ansamblu de pozitzii shi de mishcari la dans la balet la scrima la patinaj etc. Din fr. figure lat. figura.

FIGÚRA figuri s. f. 1. Chip fatza obraz. Figura lui e numai o schitza de chip omenesc. ARGHEZI P. T. 63. Cuprins deun fel de vaga presimtzire Pindii peascuns figurai nemishcata. TOPIRCEANU S. A. 106. Catinca... avea o figura simpatica un zimbet blajin shi nishte ochi mari shi duioshi. VLAHUTZA O. A. 111. ◊ Expr. (Frantzuzism rar) A face figura (buna rea etc.) = a face o anumita impresie (buna sau rea) celor din jur. Damele de la curte... faceau o trista figura. NEGRUZZI S. I 104. Socoteshti k potzi oare... Aratindute in lume vreo figura a face? ALEXANDRESCU M. 268. A face figura de... = a avea aerul de... a trece drept... Trebuie sa faca sau figura de natarau sau de impertinent. BOLINTINEANU O. 318. (Familiar) A face (cuiva) figura = a face (cuiva) o farsa a pacali (pe cineva). Peste vreun sfert de ceas sa aratat Baciu furios... poate pentru k ghicise k iam facut figura. PAS Z. III 36. 2. Imagine plastica a unei persoane a unui animal sau a unui obiect redata prin desen pictura sculptura etc.; chip. Figuri de animale. Figuri de ceara. ▭ Zidurile par scrise in intregime cu cifre shi cu figuri SAHIA U.R.S.S. 23. Face cu batzul sau figuri SHi scutura din frunte facind incretzituri. COSHBUC P. II 191. ◊ Figura geometrica = ansamblu de puncte linii shi suprafetze. Dreptunghiul este o figura geometrica. ♦ (Fiz. Tehn.) Forma exterioara a unui corp. ♦ (La jocul de cartzi) Carte care reprezinta diverse personaje (valet dama etc.). ♦ (La shah) Fiecare dintre piesele de joc (rege regina nebun etc. p. ext. shi pion) avind forme caracteristice. 3. Gramada de nisip de pietrish etc. in forma de corp geometric regulat pentru a i se putea calcula mai ushor volumul. 4. Persoana. Aceleashi figuri ashteapta... sosirea trenurilor. SAHIA N. 47. ♦ Persoana purtatoare a unor caractere individuale sau sociale proprii; tip personalitate. O sarcina de onoare care sta in fatza scriitorilor noshtri este crearea figurii tipice a comunistului in toata bogatzia sa sufleteasca demn de a fi exemplu shi obiect de imitare pentru oameni. LUPTA DE CLASA 1953 nr. 7 97. 5. (In expr.) Figura de stil sau figura poetica = procedeu stilistic prin care se modifica acceptzia proprie a unui cuvint pentru a da mai multa fortza expunerii sau imaginii prezentate. ♦ (Logica) Figurile silogismului = forme de silogism care se deosebesc intre ele dupa locul termenului mediu in premise. 6. Pozitzie sau ansamblu de pozitzii shi mishcari (la un dans la balet la scrima la patinaj etc.). Prima figura a cadrilului. ▭ Doua profesoare tinere predau cursuri de balet. Fete shi baietzi executau in ritmul muzicii de pian figurile explicate de maestre. SAHIA U.R.S.S. 129.

FIGÚRA s.f. 1. Chip fatza obraz. 2. Forma exterioara a unui corp a unei fiintze; imaginea plastica (desenata pictata sculptata) a unui corp. ◊ Figura geometrica = ansamblu de puncte linii shi suprafetze. ♦ Carte de joc care sunt imprimate diferite semne shi personaje (valet dama etc.). ♦ Fiecare dintre piesele de shah (cu o forma caracteristica). 3. Persoana; personalitate. 4. Personaj reprezentativ tipic al unei opere literare. 5. Reprezentare imagine simbolica sau alegorica. ◊ Figura de stil (sau poetica) = procedeu stilistic prin care se schimba sensul propriu al unui cuvant in vers sau in proza. V. trop. ♦ Figurile silogismului = forme de silogism determinate de pozitzia termenului mediu in premise. 6. Pozitzie mishcare (la dans la scrima etc.). [< it. lat. figura].

FIGÚRA s. f. 1. chip fatza obraz. ♦ (fam.) ai face a (cuiva) = a pacali a face cuiva o farsa. 2. forma exterioara a unui corp a unei fiintze; imagine plastica a unui corp. ♦ (mat.) ~ geometrica = ansamblu de puncte linii shi suprafetze. ◊ carte de joc care sunt imprimate diferite semne shi personaje. ◊ (shah) fiecare dintre piesele de joc. 3. persoana; personalitate. 4. personaj reprezentativ tipic al unei opere literare. 5. reprezentare imagine simbolica sau alegorica a unei persoane a unui animal sau obiect. ♦ ~ de stil = procedeu stilistic prin care se schimba sensul propriu al unui cuvant imbogatzinduise semnificatzia. ♦ ĩ silogistice = cele patru forme care le poate lua silogismul in functzie de pozitzia termenilor in premise. 6. pozitzie mishcare (la dans la scrima patinaj etc.). (< fr. figure lat. figura)

FIGÚRA ~i f. 1) Ansamblu de trasaturi specifice ale fetzei; chip; fizionomie. 2) Imagine a unui obiect sau a unei fiintze reprezentata printrun desen pictura sau sculptura. 3) fam. Om cu merite in viatza publica. 4) Carte de joc care reprezinta persoane (valet dama etc.). 5) Piesa cu semnificatzie deosebita in shah (rege nebun cal etc.). 6) Pozitzie (sau ansamblu de pozitzii) care o ia cineva in timpul unor mishcari special orientate (la dans in sport in pilotaj etc.). ◊ ~ de stil procedeu prin care sensul propriu al cuvantului se modifica pentru a reda plastic contzinutul de idei; trop. [G.D. figurii] /<fr. figure lat. figura

figura f. 1. forma exterioara a unui corp a unei fiintze; figura rotunda; 2. fatza omului: figura frumoasa; 3. reprezentare de obiecte: figuri de plante; 4. imagine simbolica; 5. spatziu marginit de una sau mai multe linii: figura geometrica; 6. linii descrise la dans; 7. acceptziune particulara data vorbelor sau constructziunilor gramaticale: reticentza e o figura de cugetare.

*figúra f. pl. ĭ (lat. figúra d. fingere fictum a imagina de unde vine shi fictiv). Forma exterioara a unuĭ corp. Fatza omuluĭ. Aer privire: figura vesela trista. Simbol emblema: cumpana e figura dreptatziĭ. Geom. Spatziŭ marginit de liniĭ. Gram. Forma de a vorbi maĭ viŭ. De ex.: c’o falca’n cer shi cu alta’n pamint = grozav de furios gata sa te manince. Figurĭ la dans la patinat la gimnastica diferite mishcarĭ.

figúra s. f. g.d. art. figúrii; pl. figúri; abr. fig.

figúra s. f. g.d. art. figúrii; pl. figúri

figura

FIGÚRA s. 1. v. fatza. 2. v. fizionomie. 3. v. persoana. 4. imagine simbol. (O ~ reprezentand...) 5. v. piesa. 6. pozitzie. (Cadrilul are numeroase ~.) 7. (LIT.) figura de stil = trop (inv.) shima.

FIGURA s. 1. fatza fizionomie obraz oval profil. (O ~ cunoscuta.) 2. aer aspect chip expresie fatza fizionomie infatzishare mina obraz (inv. shi pop.) boi (reg.) sabash (inv.) schima vedere (fam.) mutra. (Are o ~ multzumita.) 3. chip fatza individ ins om persoana (pop.) creshtin suflet (Ban. shi Transilv.) nat (inv.) ipochimen obraz (fam.) mutra tip (peior.) creatura specimen. (Ce ~ ai mai vazut pe acolo?) 4. imagine simbol. (O ~ reprezentind...) 5. piesa. (~ ia jocul de shah.) 6. pozitzie. (Cadrilul are numeroase ~.) 7. (LIT.) figura de stil = trop (inv.) shima.

figúra (figúri) s. f. 1. Chip fatza obraz. 2. Imagine plastica. 3. Persoana tip. Mr. figura. Fr. figure in mr. din it. figura cf. ngr. φιγούρα alb. figurë. Der. figura vb. (a fi prezent a lua parte); figurant s. m. (persoana care participa la o piesa de teatru fara a rosti replici); figurat adj. (metaforic); figurina s. f. (statueta); configura vb. (a lua o anumita forma); configuratzie s. f. (infatzishare); desfigura vb. (a strica forma); prefigura vb. (a reprezenta dinainte); prefiguratzie s. f. (actziunea de a prefigura).

figura (< lat. figura) 1. Unitate a discursului muzical care se constituie dintrun desen melodicoritmic de dimensiuni relativ restranse (1/2 2 masuri*) caracterizat prin pregnantza metroritmica redusa shi disponibilitate marcata pentru repetare shi secventzare (v. progresie). F. barocului* shi clasicismului* are un substrat acordic pronuntzat. Dupa H. Degen (Handbuch der Formenlehre 1957) f. contribuie la nashterea formelor* polif. [fuga* canon (4)] in timp ce motivul* (k shi tema*) mai incarcat cu sens armonic la nashterea celor omofone bitematice de tipul sonatei*. Prin juxtapunere* cu ea insashi f. da nashtere figuratziei*. 2. F. retorica (mai ales pl. lat. figurae musicae) cod de intorsaturi melodice (dar shi ritmicoarmonice) precis configurate care in sec. 1718 mai ales in Germania au fost puse in legatura cu muzicalitatea textului cu sensul cuvantului (asemananduse prin aceasta shi cu f. de stil din literatura). Premisa parelelismului muzicii in cadrul celor shapte arte liberale precum shi progresiva accentuare a „expresivitatzii” in cadrul polif. (incepand cu Dufay) au dat nashtere unor f. retorice care pentru muzicienii cercurilor protestante din Germania mai ales trebuiau sa se integreze semnificativ cu „discursul” muzical (discurs caruia i se cerea sa aiba fortza de convingere a unei cuvantari a unei predici). Tratatele de comp. ale sec. 1718 contzineau in vremea barocului germ. (ex. la Burmeister shi Mattheson) shi o parte dedicata f. retorice (in sens didactic germ. Figurenlehre). Au fost larg intrebuintzate in muzica voc. dar au patruns shi in cea instr. fiind identificabile intre Renashterea* tarzie (Lassus) barocul timpuriu (Schütz) shi pana la finele barocului (J.S. Bach) (v. afectelor teoria; ethos). Principalele f. dupa Burmeister (cea mai completa shi sistematica prezentare) sunt: hypotyposis shi speciile sale: anabasis circulatio fuga (alio nempe sensu) hyperbole catabasis tirata; f. melodice: exclamatio interrogatio passus (saltus) duriusculus pathopoeia synaeresis; f. pauzelor: abruptio apokope aposiopesis homoioteleuton suspiratio tmesis; f. repetarii: emphasis anadiplosis analepsis anaphora anaploke climax epanalepsis epistrophe epizeuxis hyperbaton mimesis palilogia paronomasia polyptoton polysyndenton symploke; f. fugii*: hypallage parembole; f. facturii [polif.arm.]: antitheton catachresis congeries ellipsis fauxbourdon* heterolepsis metabasis* metalepsis multiplicatio (estensio) noema parrhesia pleonasmos. Cercetatorii moderni au propus pe baza tratatelor din sec. 1718 diverse alte posibile taxinomii (v. retorica muzicala). G. Buelow in Grove (1994) grupeaza shapte categorii alcatuite din f. cele mai folosite in creatzie: ale repetitziei melodice cele bazate pe imitatzia fugata cele formate prin structuri de disonantze figuri intervalice hypotyposis f. sonore shi cele formate prin pauze*. H. Krones in MGG (1997) analizeaza f. melodice armonice melodicoarmonice shi f.pauze.

a face figura (cuiva) expr. 1. a dezamagi (pe cineva) a deceptziona (pe cineva). 2. a pacali (pe cineva) a inshela (pe cineva).

a se rupe in figuri expr. (adol.) a se grozavi a se fuduli.

mare figura expr. persoana imprevizibila care surprinde prin actziunile sau felul sau dea fi.