creshtín (creshtína) adj. 1. Care apartzine creshtinismului privitor la creshtinism. 2. (S. m.) Om cumsecade om bun. Mr. megl. creshtin. Lat. christianus (Pushcariu 415; CandreaDens. 409; REW 1888: DAR). Pentru al doilea sens cf. Tagliavini Arch. Rom. XII 165; Iordan BF VI 150; shi observatziile prea putzin pertinente ale lui E. Speidel BL IX 25 care atribuie aceasta acceptzie unei influentze ruseshti. Dupa P. Labriolle Christianus in Bull. Du Cange V (192930) p. 6988 este cuvint rar in primele secole care apare numai de trei ori in Noul Testament shi a carui pronuntzare pop. a fost chrestianus. CandreaDens. explica evolutzia anormala (normal ar fi trebuit sa se dea *creshin) prin data sa tirzie; dar se datoreaza mai curind conservatorismului natural al cuvintului. Este cuvint folosit general (ALR I 214). Cf. dubletul inv. hristian s. m. (< χριστιανός). Der. necreshtin adj. (necredincios pagin); necreshtinesc adj. (pagin); creshtineshte adv. (k un creshtin); creshtina (var. increshtina creshtini) vb. (a se face creshtin a se boteza); necreshtinat adj. (care nu este botezat); creshtinism s. n. (ansamblul religiilor bazate pe invatzaturile lui Cristos) formatzie neol.; creshtinatzie s. f. (inv. creshtinatate); creshtinatate s. f. (totalitatea creshtinilor lumea creshtina) care se considera reprezentant al lat. christianitas (CandreaDens. 410; DAR) dar care mai probabil este un der. intern (Cf. Graur BL II 18).