crede [At: COD. VOR. 29/12 / Pzi: cred shi (reg) crez Cj 3: sa ~eada shi (reg) sa ~eaza Im: ~ede shi ~ezi Ps: ~ezui Pt: ~ezut Gz: ~ezand / E: ml credo ere] 1 vt (Iuz) A insarcina pe cineva cu ceva. 2 vt (Iuz) A incredintza cuiva ceva. 3 vt (Ioc a se indoi) A fi incredintzat de adevarul unui lucru Si: a se increde a se incredintza. 4 vt (Iuz; elipsa pentru crede k nam) Se spune cershetorilor cand nu li se da pomana. 5 vt (Ie) Cred shi eu! Nu ma mir. 6 vt (Iae) Desigur. 78 vi (Cu pp in) A da crezare (3031) cuiva. 9 vi (Cu pp in) A avea incredere in cineva. 10 vi (Cu pp in) A se bizui pe cineva. 11 vt(a) A admite adevarul a ceva. 12 vt(a) A accepta parerea cuiva. 13 vt(a) A intzelege pe cineva. 14 vi (Ie) A nu ~ ochilor (sau inv ochii) A nu crede ceea ce se vede. 15 vi (Ie) A (nu)i veni a ~ A (nu) putea sa creada (3) ceva. 16 vt(a) (Ie) (Sa vezi shi) sa nu crezi! Este de necrezut! 17 vt(a) (Ivp; pzi) Zau! 18 vt(a) (Ban; if ezi!) Credema! 19 vt A considera k... 20 vt A i se parea k... 21 vt Ashi inchipui k... 22 vt(a) (Pzi 2; int) Oare? 23 vi (Ie) Cine te crezi? Ce parere ai? 24 vi (Iae) Eshti infumurat. 25 vi A avea mila de cineva. 26 vi A avea intzelegere pentru suferintza cuiva. 27 vi A lua in seama necazul cuiva. 28 vi (Cu pp in) A tzine foarte mult la ceva. 2930 vi (Cu pp in) A avea un cult pentru cineva sau ceva. 3132 vi Ashi pune toata nadejdea in cineva sau in ceva. 33 vi A crede in Dumnezeu shi a accepta preceptele religioase. 34 vt A presupune. 35 vt A banui. 36 vt A spera. 3738 vt A lua drept altceva sau altcineva decat este in realitate. 39 vr A se considera. 40 vr (Pex) A se socoti altfel decat este in realitate. 41 vr (Pex) A avea despre sine parere exagerat de buna.

CRÉDE cred vb. III. 1. Tranz. (Urmat de o completiva directa) A fi incredintzat sau convins de un fapt de existentza sau de adevarul unui lucru. Cum o vazura ei crezind k este un voinic unul i zise... ISPIRESCU L. 19. Crede shi dta matusha k dei face pe treaba nare satzi fie degeaba. CREANGA P. 172. Cred k ne vom putea intzelege ushor impreuna. ALECSANDRI T. I 283. Maica... Eshti batrina shi nu crezi... K dintro suta sho mie Numai unami place mie. JARNÍKBIRSEANU D. 100. ◊ (Cu privire la spusele cuiva p. ext. la persoana care spune) SHi vazind k nu o crede i dete inscris cu singele sau. ISPIRESCU L. 5. Te crede moshul nepoate. CREANGA P. 211. Spune bade spune verde K minciuna eu noi crede! JARNÍKBIRSEANU D. 237. ◊ Absol. Vedea cu ochelarii shi tot nu vrea sa creada. MACEDONSKI O. I 49. In sfirshit iam cazut la genunchi... Am plins chiar crezi tu? ALECSANDRI T. I 423. (Foarte des in basme) Mai mincinos cine nu crede. ISPIRESCU L. 1. (La imperativ k scuza catre un cershitoi caruia nu i se da nimic) Crede moshule crede... Miine. babo miine... Au fost shi ieri aci shi tot asha li sa spus; sa creada k nu li se poate da un banutz. PAS Z. I 51. ◊ Expr. Cred shi eu = se intzelege de la sine nui de mirare cai asha. Ce (sau cum) crezi? se zice pentru a exprima o amenintzare sau o afirmare sigura. 2. Intranz. (Urmat de determinari in dativ sau introduse prin prep. «la») A recunoashte dreptatea cuiva a fi intzelegator (pentru durerea sau suferintza cuiva). Baia acum cred eu fratzinemeu. CREANGA P. 188. Cine a iubit k mine va crede durerii mele. CONACHI P. 100. Lasha oameni patimashi Poate crede cinevashi... PANN P. V. III 12. Frunza verdea marului Nu crede feciorului. JARNÍKBIRSEANU D. 276. ◊ Loc. adj. shi adv. De necrezut = cum nutzi potzi inchipui de neinchipuit. Nu shtia carte insa tzinea cu o rinduiala de necrezut socotelile gospodariei. CAMILAR TEM. 63. ◊ Expr. A nui crede (cuiva) = a nui fi mila (de cineva). Iata moartea vine Vine se rapede SHi nime numi crede! ALECSANDRI P. P. 118. A nui veni (cuiva) sa creada sau a nushi crede ochilor (sau urechilor) exprima mirarea fatza de un lucru de necrezut. Nui venea sashi creada urechilor shi totushi Vasile nu rostise nici un neadevar. C. PETRESCU A. 387. Sa giudece shi cucoana Chiritza k dta... dar parca numi vine a crede. ALECSANDRI T. I 156. 4. Tranz. (Urmat de o completiva directa) A socoti a fi de parere ashi inchipui a i se parea. A crezut K moaren cimp aci. COSHBUC P. I 231. Eu cred k tot cei a mamucai e shi al nostru. CREANGA P. 9. Nu crede k in lume singurel shi ratacit Nui gasi un suflet tinar ce de tinei indragit. EMINESCU O. I 80. SHi tu bade crezi k eu Ma topesc de dorul tau? JARNÍKBIRSEANU 229. ◊ Expr. Imi vine a crede k... v. veni. ◊ (Complementul indica o persoana) Il cred in stare de orice. DAVIDOGLU M. 15. ♦ A considera pe cineva altfel decit este in realitate. Tot ma crezi copil! DAVIDOGLU M. 8. Nu teash fi crezut asha slab de inger. CREANGA P. 222. ♦ Refl. A avea despre sine o parere exagerata in bine a se socoti mai mult decit este in realitate; a fi ingimfat. Vezi asta e cusurul tau prea te crezi! CARAGIALE O. II 125. ♦ A spera. Ai indraznit a crede k iar ma vei putea inshela. NEGRUZZI S. 141. 4. Intranz. (Urmat de determinari introduse prin prep. «tra») A avea incredere deplina in cineva «au in ceva; ashi pune toata nadejdea in cineva sau in ceva. Cred in dimineatza acestui inceput SHin flamura intinsa spre luminosul miine. TULBURE V. R. 26. De crezi in poezie... De crezi in tineretza... De crezi in al tau frate... ALECSANDRI P. I 130. Nici vorba le asculta Nici in vorba lor credea. TEODORESCU P. P. 432. 5. Intranz. (In conceptziile misticoreligioase) A admite existentzi lui dumnezeu shi a primi dogmele bisericii; a avea o credintza religioasa (Urmat de determinari introduse prin prep. «in») Grecii antici credeatzi in zei. Prez. ind. shi: (regional) crez (CARAGIALE O. VII 11).

A CRÉDE cred 1. tranz. 1) A accepta k fiind adevarat sau posibil. ~ cele spuse. ◊ Cred shi eu se intzelege de la sine. 2) (de regula urmat de o completiva) A gasi de cuviintza; a socoti; a considera; a gandi. 3) A pretzui printro judecata favorabila; a considera; a socoti; a aprecia. Acest semn il credem de bun augur. 4) (persoane) A trata cu ingaduintza cunoscand situatzia; a intzelege. 2. intranz. 1) A avea (toata) nadejdea; a se increde. 2) A avea o anumita credintza religioasa; a fi credincios. /<lat. credere

A SE CRÉDE ma cred intranz. A avea o parere exagerata despre calitatzile proprii; a fi increzut. /<lat. credere

CREDE vb. (Mold.) A preda a incredintza. Mai cu credintza iasta cuiva trupul fara vas ocheanului ashi crede decit norocul. CI 97. Marginea imparatziii shi hotarul cel mai in fruntea a tuturor tatarilor in mina straina nul putea creade. CANTEMIR HR. Etimologie: lat. credere.

crede v. 1. a fi convins k un lucru e adevarat: satulul nu crede celui flamand; 2. a avea incredere in cineva a urma sfaturilor sale: crede cetzi spun; 3. a socoti a presupune: cred k vei reushi; 4. a avea credintza: a crede in Dzeu; 5. a avea o parere (adesea exagerata) despre sine: el se crede. [Lat. CREDERE].

cred (est) shi crez (vest) a crede v. tr. (lat. crédere it. crédere pv. crezer creire fr. croire sp. creer pg. crer. Crezĭ sa creada. V. perd vind). Sint convins k e adevarat: cred o legenda cred k e aci. Imĭ inchiouĭ judec socotesc: lumeal crede prost crede k e prost. V. intr. Daŭ crezare: satulu nu crede celuĭ flamind (Prov.). Am credintza: a crede in Dumnezeŭ. V. refl. Am cea maĭ buna ideĭe de mine is fudul: te prea crezĭ maĭ prostule!

créde (a) vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. cred 1 pl. crédem; conj. prez. 3 sa creáda; imper. créde / crezi; ger. crezand; part. crezút

créde vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. créd 1 pl. crédem; conj. prez. 3 sg. shi pl. creáda; part. crezút

crede (ind. prez. 1 sg. cred conj. creada)

creada (v. crede)

cred creada 3 conj.

CRÉDE vb. 1. v. considera. 2. a considera a gasi a socoti a vedea. (Aceasta circumstantza o ~ de bun augur.) 3. a se considera a se inchipui a se socoti a se vedea (pop.) a se tzine. (Se ~ inteligent.) 4. v. banui. 5. a presupune a socoti (frantzuzism) a prezuma (reg.) a probalui (inv.) a supoza. (~ k vom pleca in doua zile.) 6. v. ashtepta. 7. v. parea. 8. v. spera. 9. v. increde.

CREDE vb. 1. a aprecia a chibzui a considera a gasi a gindi a judeca a opina a socoti (pop.) a chiti a cugeta (inv.) a cunoashte a numara. (Eu ~ ca asha trebuie sa facem.) 2. a considera a gasi a socoti a vedea. (Aceasta circumstantza o ~ de bun augur.) 3. a se considera a se inchipui a se socoti a se vedea (pop.) a se tzine. (Se ~ inteligent.) 4. a banui a ghici a gindi ashi imagina ashi inchipui a intrezari a presupune a prevedea a socoti a shti a visa (rar) a prevesti (inv. shi reg.) a nadai (reg.) a chibzui a probalui (fig.) a mirosi. (Cine ar fi ~ k se va intimpla astfel?) 5. a presupune a socoti (frantzuzism) a prezuma (reg.) a probalui (inv.) a supoza. (~ k vom pleca in doua zile.) 6. a (se) ashtepta ashi imagina ashi inchipui. (Ce ~ k ai sa vezi?) 7. ashi imagina ashi inchipui a i se nazari a i se parea (inv. shi pop.) a i se naluci. (Tu ~ numai k lai vazut!) 8. a nadajdui a spera (inv. shi reg.) a se nadai. (A inceput a ~ k va fi linishtit.) 9. a se increde. (~ in tine!)

créde (d ezút) vb. 1. A socoti ashi imagina ashi inchipui. 2. A fi de parere. 3. A avea incredere. 4. A avea credintza religioasa. 5. A da credit parerii altcuiva. 6. A intzelege a compatimi a fi intzelegator fatza de durerea cuiva. 7. (Refl.) A fi ingimfat a avea o parere buna despre sine. Mr. cred cridzui credere istr. credu. Lat. crēdĕre (Pushcariu 411; CandreaDens. 404; REW 2307; DAR); cf. it. credere prov. v. cat. creire fr. croire sp. creer port. crer. Der. crez s. n. (totalitatea principiilor cuiva conceptzia de viatza); crezut s. m. (persoana de incredere; imputernicit); necrezut adj. (incredibil); crezator adj. (increzator; credul); crezare s. f. (incredere); crezamint s. n. (incredere credit); increde vb. (a incredintza ceva cuiva; rar a asigura; inv. a converti a convinge; refl. a avea incredere a avea sigurantza a spera); increzut adj. (increzator; fidel; mindru infumurat); increzator adj. (increzator credul); neincrezator adj. (incredul; banuitor); incredere s. f. (sigurantza credintza; credulitate); neincredere s. f. (lipsa de incredere suspiciune); increzamint s. n. (inv. credintza). Cf. credintza. Der. neol. creantza s. f. (credit) din fr. créance; credentza s. f. (inv. bufet mobila) din it. credenza sec. XVIII; in Trans. cu var. inv. credentz din germ. Kredenz(tisch); credit s. n. din it. credito fr. crédit; credita vb. din fr. créditer; (a)creditiva s. f. din germ. Akkreditiv; creditor s. m. din it. creditore; credul adj. din fr. crédule; credulitate s. f. din fr.; incredul adj.; credibilitate s. f.

CREDO QUIA ABSURDUM (EST) (lat.) cred fiindca este absurd Varianta sub care a intrat in circulatzie un paradox formulat de Tertulian („De carne Christi” 5) invocat uneori in favoarea credintzei oarbe fara temei ratzional.

a se crede buricu’ pamantului expr. a se considera cel mai important dintre totzi; a fi ingamfat.

a se crede mielul din dodoasha expr. (adol.) a se lauda a se grozavi a se fuduli.