créde (d ezút) vb. 1. A socoti ashi imagina ashi inchipui. 2. A fi de parere. 3. A avea incredere. 4. A avea credintza religioasa. 5. A da credit parerii altcuiva. 6. A intzelege a compatimi a fi intzelegator fatza de durerea cuiva. 7. (Refl.) A fi ingimfat a avea o parere buna despre sine. Mr. cred cridzui credere istr. credu. Lat. crēdĕre (Pushcariu 411; CandreaDens. 404; REW 2307; DAR); cf. it. credere prov. v. cat. creire fr. croire sp. creer port. crer. Der. crez s. n. (totalitatea principiilor cuiva conceptzia de viatza); crezut s. m. (persoana de incredere; imputernicit); necrezut adj. (incredibil); crezator adj. (increzator; credul); crezare s. f. (incredere); crezamint s. n. (incredere credit); increde vb. (a incredintza ceva cuiva; rar a asigura; inv. a converti a convinge; refl. a avea incredere a avea sigurantza a spera); increzut adj. (increzator; fidel; mindru infumurat); increzator adj. (increzator credul); neincrezator adj. (incredul; banuitor); incredere s. f. (sigurantza credintza; credulitate); neincredere s. f. (lipsa de incredere suspiciune); increzamint s. n. (inv. credintza). Cf. credintza. Der. neol. creantza s. f. (credit) din fr. créance; credentza s. f. (inv. bufet mobila) din it. credenza sec. XVIII; in Trans. cu var. inv. credentz din germ. Kredenz(tisch); credit s. n. din it. credito fr. crédit; credita vb. din fr. créditer; (a)creditiva s. f. din germ. Akkreditiv; creditor s. m. din it. creditore; credul adj. din fr. crédule; credulitate s. f. din fr.; incredul adj.; credibilitate s. f.